Ilie Năstase s-a născut în București, în ziua de 16 iulie a anului 1946, într-o familie cu tată din Râmnicu-Sărat și mamă din Chișinău.
Măreția se măsoară în fapte nu în vorbe.
De-a lungul carierei, a câștigat 62 de turnee de simplu, între care două titluri de Grand Slam (1972 – US Open și 1973- Roland Garros). A jucat și două finale, ambele la Wimbledon, în 1972 și 1976. A fost între primii 10 în clasamentul ATP timp de șapte ani.
La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975.
A câștigat, de asemenea, de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975.
Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972.
A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” în 1969, 1972, 1973 și 1974
În tenis, a fost primul jucător european care a depășit un milion de dolari câștigați din premii și primul tenisman din toate timpurile care a câștigat turneul de la Roland Garros fără să piardă vreun set. A fost introdus Hall of Fame-ul tenisului mondial în 1991.
Conform Enciclopediei Britannica, personalitatea vulcanică l-a împiedicat să obțină și mai multe succese, acumulând numeroase penalități, descalificări, amenzi și suspendări.
Grație lui, arbitrii de tenis folosesc titluri de curtoazie când se adresează jucătorilor. Astfel, în 1977, românul a intrat într-un conflict cu arbitrul Jeremy Shales în timpul unui sfert de finală de la Wimbledon, deoarece Năstase a considerat că acesta i-a vorbit precum „unui școlar neascultător”. Mai mult, arbitrul i-a spus românului la un moment dat să ia o hârtie de pe teren care zburase din tribune: „Năstase, ridică hârtia aia de jos”, la care Ilie i-a răspuns: „Să mă strigi Domnule Năstase!”. De-atunci, arbitrii trebuie să se adreseze jucătorilor folosind titlul de curtoazie, Doamnă/Domnule.
A fost primul număr 1 mondial, stand pe această poziție între 23 august 1973 și 2 iunie 1974. Este General Maior (r) al Armatei Române și a fost decorat cu „Steaua României” în grad de Comandor, cea mai înaltă distincție civilă a României.
