Trăim într-un timp nesigur dar nu plicticos, tumultos dar nu înflăcărat, agasant, stresant.
Ne îndulcim cu speranţa unui viitor binefăctor,
izbăvitor, miraculos de frumos, tămăduitor dacă nu mântuitor.
Nu mai e loc ca să
trăim în trecutul imaginativ. În desaga moştenirii privim cu un aer de superioriate, deşi din
acel trecut, chiar destul de îndepărtat, am
mai avea câte ceva de învăţat. Suntem destul de învăţaţi şi prea vanitoşi ca să
privim în oglinda dinapoia noastră, şi
prea măgulitori, chiar servili şi înfometaţi când scrutăm orizontul din faţa noastră. Am vrea mai mult şi din ceea
ce avem.
Rămânem trecători, zilieri, înflăcăraţi spre dimineaţa, orbecăim pe la amiază, ca înspre seară să ne regăsim plicticoşi,
agasanţi, obosiţi.
O mai fi iară o regină
ca misterioasa regină din SABA? Regină o
mai fi, dar, nu-i deajuns. Ne-ar mai
trebui şi un nou rege cum a fost regele SOLOMON. Pe când regina, fie ea şi din SABA, ar lăuda înţelepciunea regelui, regele, fie el şi SOLOMON, de îndată, fără mândrie şi
prejudecată, i-ar îndeplini toate dorinţele.
(Sursa foto: www.canvasreplicas.com/francesca.htm )
