9 mai 2010

Viaţa fără un sfert

Cerul e mai aproape de pământ, are o culoare spălăcită, murdară, parcă cineva ar fi încercat să-l cureţe, dar mai rău i-a făcut, i- a întins mizeria. Norii, pete cenuşii, sunt purtaţi care încotro de un vânt hain. Vântul e nebun, se izbeşte de geamul termopan, vrând cu orice preţ să intre în casă. El mai lipseşte aici ! De o parte şi de alta a măsuţei din sufragerie, stau cu ceştile în mână un bugetar şi-o pensionară. Altădată citeau în zaţul cafelei, se jucau cu viitorul, acum prezentul sumbru prevesteşte un viitor sumbru la superlativ, nu mai e timp de a visa frumos. Ei trebuie să ia măsuri urgente, veniturile familiei lor, (e scos din calcule fiul, care are o firmă de pizza, e în mediul privat) vor scadea cu patruzeci procente adunate, aşa cum le spusese aseară, vorbind de pe sticlă, ăla care dimineaţa e preşedinte, seara premier, iar când doarme e … marinar.

- M-a scos din papuci, fii-tu, auzi să-mi zică că mă ţine-n cărcă. L-a auzit aseară pe ăla arţăgosu şi urâtu, şi uite cum interpretează, cum aplică. 

- Cum să te ţină?! fii-tu e un pirpiriu. Nu te uiţi la tine!

- Nu!! vezi doamne el vrea să fie spiritual cu mine, el care nu plăteşte mâncarea, întreţinerea …

- De ce uiţi? El ne-a luat plasma, el îţi plăteşte casco la maşină …

- Plasma nu dă lapte, şi cu maşina … el circulă mai mult. 

- Hai, lasă-l pe fii-tu, îşi căştigă cum poate banul … începusem să tăiem din cheltuieli. Cum zici să facem cu pâinea? 

- N-are rost să intrăm în amănunte, pe sortimente, pe categorii, pe căprării… trei zile măncăm normal, iar în a patra ţinem post ... negru.

- Şi  când nu e vineri?

-  Cum o cădea, duminică, marţi … post, tăticu, ca la muntele Athos.

- Eu îţi prpun  un amendament.

- Nu uita că eşti pensionară, nu te întinde mai mult decât vei avea, şi nu profita că veniturile casei sunt amestecate.

- Hai, măcar cafea în a patra zi, ce dracu, lăsăm stomacul să lucreze în gol.

- Ce vrei să-mi spui?, vom bea cafea în fiecare zi şi după ce veniturile cumulate ale familiei vor fi drastic reduse? Nuuu! trebuie să reducem şi consumul de cafea. Clar?

- Bine, atunci bem în fiecare zi, dar redusă cu patruzeci de procente.

- Şi cum facem? măsurăm  de fiecare dată, ca la farmacie 
  
- …

- Nu! mi-a venit o idee, punem un semn la cană, mai jos cu 25ml  la a ta şi   cu 15 ml la a mea, eu sunt pensionară …

- Adică mă crezi adormit, nu ştiu ce înseamnă procent, adică cana ta să  fie mai plină decât  a mea? Bravo! Cine are venituri mai mici bea mai multă cafea!

- … 

- Da,  şi pentru a fi direct proporţional cu nivelul veniturilor,  eu beau din aceeaşi cană, ca şi până acum, umplută până la nivelul de trei sferturi, iar tu nu vei mai bea  din cană, vei bea din ceaşcă, din aia mică din serviciul de cafea pentru musafiri, iar semnul de austeritate  îl pui  unde doreşti.

Aşa se reduce  din viaţă!

6 mai 2010

Un neuron se întreabă


Care o fi diferenţa dintre a trăi şi a fi?
Când poţi spune? - Eu sunt!
Gândul, vorba, fapta - asta o fi ordinea firească?
Să făptuieşti fără să gândeşti?
Ce este gândul bun văduvit de vorbă, dar  şi de faptă?
Cine e fără de păcat?
Cine nu a gustat, sau chiar s-a îmbătat cu vin ca de pelin, din trufie, lăcomie, mânie, invidie?
Există bucuria lucrului făcut de mâna ta. Este bucuria îndemânării.
Cum îţi strigi bucuria?
Când strici un lucru, fapta cu ce simţământ e ambalată?
Cum e mai bine să-L implori să-ţi dea ceea ce nu ai , sau să-I mulţumeşti pentru ceea ce îţi dă? 
...
Neoronul a fost, nu mai e! Păcat!