4 nov. 2007

Ţiganiada

Seara la Tor di Quinto într-o vila de carton,
Stătea Parpangel bulibaşa pe un tron,
Intrară mai intâi pirandele,
Cele ce cu purandeii strânse lovelele.
Intrară apoi manglitorii
Ce usuraseră trecătorii .
Dupa ce vărsară tot ce adunară
Îl salută pe bulibaşă şi plecau afară.
Înainte de culcare Parpangel pe tastă a apăsat
Să vadă dacă e adevărat cum că Mailat
Ar fi omorât-o pe Giovanna ,un mare păcat !
Aoleu e lată işi zise când văzu cu ochii
Pe sticlă decretul, care va declanşa ‘banchetul’.
Dacă până dimineaţă nu ne calcă buldozerul
Vom face planul încotr-o vom lua-o cu totul.
Dar nu se crăpă de ziuă bine
Când carabinierii intrară in colonie ,
Urmaţi de cei cu demolarea şi până în amiezi,
În urmă au rămas imense grămezi
De pereţi de carton amestecaţi
Cu pământ, boarfe şi ţipete de ţigani .
...
Ironia sorţii, după atâta amar de vreme
Neamul lui Parpangel frate,
Este al Romei duşman de moarte,
Cum Hannibal fuse in antichitate .

1 nov. 2007

Nişte ţărani

Mai există încă la sat obiceiul de a da bineţe când întâlneşti un om pe uliţă.Cel care este în ogradă este salutat de cel care trece pe drum.Cel tânar îl salută pe cel în vârstă.Copiii spun celor mari “sărut mâna”. Dacă nu te-ai născut la ţară nu înţelegi acest obicei.Spuneam mai există, fiindcă asistăm la invadarea aşezărilor de munte, în mod deosebit de cei de la oraş în căutare de mediu curat pentru sfârşit de săptămană sau pentru concediu dar nu asta contează.Lângă sat pe fâneţele de munte care au fost declarate intravilane(ce cuvânt magic! primarii stiu de ce!) şi-au construit vile somptuoase încojurate de ziduri înalte şi nu-i interesează ce se întâmpla în afara lor. Nu respectă nici pe ţăran dar nici mediul în care au venit . Apa râului de munte în care până ieri mai trăiau peşti ,este infestată de dejecţii iar din loc în loc se formează baraje de peturi şi cutii de bere .Nu-i interesează că nu sunt drumuri bune ,canalizare şi nu participa la viaţa satului.Le este un pic greu până ajung la vilă prin gropi , praf şi noroi când plouă.Dincolo de ziduri este o alta lume...