Exprimări nepotrivite

Mebrii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor reuniţi în şedinţa din 2 februarie, au stabilit bugetul pentru anul 2009. Faţă de anul 2008, bugetul este mai mare cu 22 procente, după ce au renunţat la unele cheltuieli legate de finalizarea postului de televiziune al parlamentului, de construirea unui hotel propriu , de amenajarea unei sere de plante (!).
Nu şi-au redus cheltuielile care le-ar fi diminuat unele privilegii: transport şi cazare gratuit, deplasări în stăinătate.
Neavând bani pentru o televiziune prorie, au gândit o strategie pe seama folosirii televiziunii naţionale.Nu este rea ideea , este nociv modul de gândire a unor parlamentari.

Cezar Preda deputat PD-L i-a cerut Robertei Anastase, şefa Camerei:
Aici, dacă-mi permiteţi, doamnă preşedinte, aş vrea să spun că urmărind toată expunerea domnului Adrian Năstase, îmi pun şi eu o întrebareşi până la urmă aici ar trebui să se îndrepte strategia noastră. ...
Haideţi doamnă, să îndreptăm strategia noastră ca această televiziune publică să intre şi să facătreabă aici, pentru aleşi şi să facă studioul pe banii lor, să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că până la urmăeste o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii.

De la un parlament la altul. De la cel român la cel italian.

Senatorul italian Piergiorgio Stiffoni, membru al Ligii Nordului consideră că etnia română nu este demnă să rămână într-o Europă Unită.
După ce doi români din Napoli au fost arestaţi fiindca au încercat să violeze o italiancă de 45 de ani, senatorul Stiffoni a făcut declaraţii jignitoare la adresa imigranţilor români:

Dacă un extraterestru ar coborî pe pământ şi m-ar înterba care este specializarea românilor, i-aş răspunde că violul. Deschiderea frontierelor spre Est a fost cel mai mare dezastru pentru ţara noastră, pentru că a antrenat cel mai rău tip de imigranţi" .

Sunt indignat, dar cine nu este?

Domnul Adrian NASTASE , vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, trimite o scrisoare Domnului Renato Schifani, Preşedinte al Senatului Republicii Italiene, în care îşi exprimă revolta şi dezamăgirea faţă de cele declarate de senatorul Piergiorgio Stiffoni.

Elegie pentru om şi maimuţă

In 12 februarie 2009, se împlinesc două sute de ani de la naşterea naturalistului britanic Charles Robert DARWIN. El a fundamentat ştiinţific teoria evoluţionistă a speciilor, în cartea "Evoluţia speciilor pe calea selecţiei naturale" publicată în anul 1859.
Fericiţi sunt cei adaptaţi că urmaşii lor vor evolua şi vor cuceri Pământul , spunea Charles Darwin, stârnind nemulţumiri în lumea ştiinţei, în lumea reprezentanţilor lui Dumnezeu pe Pământ, dar şi în lumea ... maimuţelor.









O maimuţă stând în cur pe-o cracă,
Supărată pe o nucă de cocos, că-i seacă,
Îşi aduce aminte că Darwin susţinea
Că omul din maimuţă se trăgea.

-Cum a putut deşteptul ăla, aşa ceva să susţină?
Nu văzu că nu neamul meu e de vină,
De câte alte cele se-ntâmplă-n larga lume?
De indignare îmi vine să-mi dau palme!

Din vârful cocotierului privind prin binoclu în  lume
Ea vede mult mai multe răutăţi  decât fapte bune:
Războaie devastatoare, păduri întregi defrişate,
Drogaţi, homosexuali, nebuni, prostituate,
Copii abandonaţi, criminali, vitezomani,
Sinucigaşi, îmbuibaţi, nesătui de bani,
Fiţe şi fiţoşi, cântăreţi piţigăioşi, bătrâni băloşi
Ademeniţi de fetiţe pentru banii lor frumoşi,
Oameni nefericiţi deşi trăiesc în huzur
Parcă au albeaţă pe ochi, nu-i văd pe cei săraci din jur.

- Mă uit în preajma mea şi-s tare fericită!
Toată a mea familie e pe crengi aciuită.
Mintea nu le fuge: cum să procedeze
Să facă din bananieri castele cu metereze,
Din nuci de cocos, frunze şi urină
Să scoată făină albă, halucinogenă,
Să şi-o tragă pe nară, să şi-o vâre-n venă
Să se arunce, el şi ea, de pe cracă-n gol
Visând să facă sex, ca lumea, tăvălindu-se pe sol.

Multe ar avea de adus maimuţa contra argument,
Teoria omului provenind din maimuţă nu are fundament.

Cu un ultim efort de gândire ( gândirea îi secătuieşte maimuţei energia), ea mai are ceva să ne spună:

-Aş mânca toată ziua frunze de palmier sau mi-aş tăia puţa,
Dacă omul continuă să susţină că mai întâi a fost maimuţa.

Teroriştii zilelor noastre

Avea nume de cod, sau mai pe româneşte avea porecla: teroristul, încă de pe vremea când era coleg de partid cu T. Băsescu. Trecerea dintr-un partid aflat în opoziţie în cel aflat la putere, era şi mai este la modă. Teroristul L. Dragnea a trecut în partidul lui A. Nastase, nu era loc pentru doi terorişti în partidul care se lepădase de P. Roman, făuritorul Partidului Democrat.
Aici , t. - t. (terorist-traseist) şi-a făcut pe deplin datoria, fără să-şi rişte viaţa, a pus umărul şi obrazul pentru temerarul M. Geoană, în lupta acestuia pentru accederea în funcţia de preşedinte al partidului fondat şi păstorit de I. Iliescu.

Trecut-au anii, şi când nimeni nu mai credea, două partide care se urau de moarte, şi-au unit interesele şi au format o coaliţie pentru formarea guvernului. La împărţirea ciolanului puterii, un dulău s-a înnecat cu o aşchie de os, şi repede un altul care saliva pe margini i-a luat locul.
Şi aşa se face că L. Dragnea ajunge demnitar.
Cu ocazia ungerii în fruntea ministerului administraţiei şi internelor, declara că obiectivele sale vor fi siguranţa în şcoli şi pe stradă, cât şi la o reală descentralizare şi o reformă profundă a administraţiei. Mai spunea că este copleşit de încrederea acordată de partid.
Timpul şi vremurile sunt nemiloase, nu-l lasă să elaboreze tactici şi strategii pentru a da viaţă obiectivelor propuse.
Într-o dimineaţă ploioasă de sfârşit de ianuarie, Stănişoară, demnitarul de la Apărare, anunţa organele abilitate ale statului, că în sat la Ciorogârla, dintr-un depozit cu armament s-au ciordit pistoale , puşti şi mitraliere de tip TT şi AKM. O adevărată temă pentru examenul de maturitate a guvernului Boc: găsiţi teroristul şi armele furate!
La un semn, iute s-au format filtre din organele de la Interne. Astfel, poliţiştii, jandarmii, mascaţii împânzesc căile rutiere, navale şi … aeriene, scotocesc de zor la lumina lanternelor şi a lămpilor camerelor t.v. , pentru a găsi o parte din arsenalul armatei.
Fac o paranteză: după reducereea drastică a personalului şi a armamentului, chiar cîteva zeci de arme contează în puterea de foc a armatei; privit din alt unghi, furtul de armamnet dintr-un depozit, este nota pe care o primesc cei din conducerea militară şi civilă a Armatei, pentru modul cum au reuşit să o profesionalizeze; destituirea din funcţii a militarilor care se fac vinovaţi, de la cei mai mici în grad, a caporalilor, până la cei cu stele, a generalilor, nu ne asigură că mâine nu o să se fure un tanc sau un avion. Am închis paranteza.

Spre seară o altă veste a căzut ca un trăznet peste ţară: la Braşov, un bandit a luat cu asalt o casă de schimb valutar, a tras în doi oameni care urcaseră în maşină, le-a luat geanta cu bani, iar în retragerea precipitată a mai omorât un om  care a  încercat să-l oprească. O temă similară cu aceea de mai sus.
Sute de poliţişti şi mascaţi au împânzit oraşul pentru a-l prinde pe bandit , pe criminal, adică pe terorist.
Si dacă la toate acestea mai adăugăm, cum se adaugă sarea şi piperul în bucate, starea de isterie indusă de realitatea tv , avem tabloul unor zile cu adevărat de teroare, de incertitudine, de nesiguranţă.
Până una alta, singurul care a avut curajul de a da piept cu teroristul a fost Gheorghe Lala, decorat postmortem în „semn de recunoştinţă şi apreciere pentru spiritul civic şi curajul de care a dat dovadă în încercarea de a prinde, cu preţul vieţii, un infractor deosebit de periculos”

Nu avem nevoie de eroi, nici de spor de pericol pentru că circulăam pe stradă. Avem nevoie de siguranţă, oriunde ne-am afla, în casă, pe stradă, în scoli, în spitale ...
O altă paranteză. L. Dragnea (t.-t.) se afla aseară în deplină siguranţă, la Sinaia, cu stafful partidului, la o agapă, pentru socializarea membrilor marcanţi şi a celor marcaţi de noua postură dată de participarea la guvernare.
Viaţa de partid aflat la putere merge înainte ... ca un vapor de croazieră având tot confortul şi s-ar crede şi siguranţa sporită.
Cei aflaţi în bărci şi bărcuţe cu pânzele umflate de vânt, scot întruna apa, să nu se ducă la fund.
Cine vor fi în pericol să fie atacaţi de piraţi, de ... terorişti?

Ziua ţării cangurilor

În trecutul nu prea îndepărtat, ziua de 26 ianuarie, pentru noi românii, avea o semnificaţie aparte. Era ziua când, celui mai iubit pământean al cabinetului unu, oamenii muncii de la oraşe şi sate trimiteau prin reprezentanţii lor de seamă, mii de telegrame de felicitare.

Este adevărat ca de douzăci de ani nu se mai trimit mesaje de adeziune, cabinetul numărul unu nu mai este, dar mass-media pomeneşte de această zi. Pentru cei care nu au trăit în acele vremuri măreţe, ar trebui să le oferim o alternativă.

Astăzi undeva la marginea Pămâtului, australienii îşi serbează ziua naţională. Se readuce în memoria colectivă , ziua când au debarcat primii colonişti ai coroanei britanice.
La Bucuresti fiinţează doar un Consulat onorific. Astfel îmi explic de ce Doamna Melanie Davies, Secretar I şi Consul al Ambasadei Australiei la Belgrad declara, mai ieri:
-Ziua Australiei va fi celebrată în România pe data de 26 ianuarie prin intermediul tehnologiei inovative deţinute de Cocor Channel, un imens display digital montat pe faţada clădirii Cocor Lucury Store din centrul Bucureştiului.
Este un început lăudabil. Dar displayul nu dă lapte!

Eu propun ca să dedicăm ziua de 26 ianuarie, debarcării cangurilor în România.
Astfel se va încuraja creşterea cangurilor în detrimentul porcilor şi vacilor.
Şi nu dintr-un motiv banal , ci unul strategic, de care va depinde soarta vieţii pe Pământ. Îmi sprijin afirmaţiile pe baza unui rezultat al cercetătorului australian George Wilson, privind eliminarea metanului de către diferite specii de animale. Pe primul loc se situează vaca, fie a noastră , laică, fie a indienilor, sacră, iar pe ultimul loc se situează cangurul.

Cangurul a oferit carne aborigenilor de când aceştia se ştiu pe acest pământ care astăzi se numeşte Australia. Cangurul are un sistem digestiv optimizat, are catalizator de invidiat astăzi de marii producători auto. Aborigenii nu s-au obosit să crească vite, când găseau cangur la orice colţ de ... de stradă. Carnea de cangur, ei, aborigenii, spun că este bună.

Vom avea o altă problemă.
Să vedem cum ne înţărcăm, să nu mai bem lapte de vacă. Rămânem cu laptele care vine din import, din ţări UE. Cel autohton îl aruncăm, fiindcă producătorii nu dau un preţ atractiv pentru crescătorii de vaci. Asta nu va dura mult, până vom învăţa să mulgem cangurul!?

Efectul de seră nu apare numai din pricina gazelor emanate de maşini ci şi datorită metanului emanat de vaci. Diminuăm numărul maşinilor prin triplarea taxelor, reducem numărul vacilor, şi creştem numărul cangurilor.
Sigur că ne vom lupta cu mentalităţi, dar şi cu refuzul cangurului de a trăi în România. Îi va fi greu să se adapteze la clima socială, economică şi finaciară ... Uitaţi-vă la leul nostru care în ultimul timp slăbeşte de la o zi la alta!
Dacă cangurul se va adapta, vom avea carne de grătar, vom trăi într-un mediu ecologic, fără gaze nocive, şi tot el ne va fi moneda de schimb ...
La multi ani, Australia! Să trăiască cangurii!

Lumi paralele

Privind pozele de mai jos, instantanee de la începutul veacului douăzeci:

1. Calea Victoriei, Bucureşti
2. Hora din Rucăr, Bran
3. Copii din Broşteni, Neamţ

simt că-mi transmit parfumul acelei epoci, dar îmi dau şi un gust amar: am avut şi încă mai avem doua Românii. Oare copii aceia din Broşteni, privindu-ne întrebător, au avut norocul sa ajungă, măcar să se plimbe, pe Calea Victoriei?
Vouă ce stare de spirit vă creează pozele, privindu-le?

O zi istorica

La 24 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, a fost ales si domn al Tarii Romanesti. Este ziua de nastere a Romaniei. Este totodata si ziua de inceput a calatoriei tanarului stat spre occident. Cine ar fi crezut ca drumul va fi lung si anevoios. Generatii si generatii, de atunci si pana astazi, l-au strabatut si-l strabat. Poate si din cauza ca unele generatii s-au ratacit pe acest drum, au trebuit sa faca cale-ntoarsa...
Am aderat, doar, la Uniunea Europeana, nu suntem integrati. Mai avem de strabatut ceva drum. De-ar fi numai in acelasi sens.
Modernizarea statului roman a inceput-o principele Alexandru Ioan Cuza, si nu se poate spune ca s-a terminat nici dupa 150 de ani...

La vremea aceea, Unirea Principatelor a avut rasunet si in Spania:
Manifestarea opiniei moldovenilor si a muntenilor a fost îndeajuns de unanima si solemna pentru ca o putere straina, care nu obisnuieste sa tina seama de spiritul popoarelor, sa o poata combate

Daca va intereseaza:
Aici venea pe vremuri Cuza
Elena Cuza- dincolo de legenda

Lumina poetului

A iubit România cum îşi iubeşte un copil mama-i, am auzit spunându-se astăzi despre poetul Grigore VIERU, după trecerea acestuia în nefiinţă.

“Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“ şi-a scris pe crucea de piatră, sfinţită în Duminica Rusaliilor, de pe mormântul mamei …şi de astăzi şi al lui.
Celor pezenţi atunci la eveniment, le-a spus:

„A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“

Pentru mama, poetul a scris pe crucea-i:

„Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“

De la lumina poetului s-au aprins lumânări în ziua învierii latinităţii în Basarabia, după amar de ani de slavie.
De la un Vânt de la Răsărit multe dintre ele se sting…
De la lumina poetului Grigore VIERU , tot mai multe lumânări iarăşi şi iarăşi se aprind.
Să păstrăm vie în inimă şi-n simţire lumina poetului.
Să aprindem lumânări la icoana poetului!

Emi vis

Mă-nalţ uşor, pot să zbor. Fâl- fâl! Mâinile-mi sunt aripi, gândul mă ajută să zbor. Pe sub mine văd case, văd castele, văd palate. Prin văi de munte, mă uit cum ape repezi curg. Ştiu că visez şi nu vreau să mă trezesc . Demult n-am mai visat că zbor.
Zbor spre muntele ivit în faţa mea ... Vine el spre mine? Nu-i un munte, este un zid uriaş. Este un monstru de piatră! Dar nu-i de piatră, parcă-i de metal. Vine spre mine! N-aş vrea să mă apropii, nu mai vreau să zbor. Metalul îşi schimbă culoarea. Este arămiu, nu, parcă îi auriu. Este tot mai strălucitor, are irizaţii. Doamne! Ce frumos este... Lumină, numai lumină. Lumina asta nu mă orbeşte (ce mai contează ,visez). Mă las cucerită, închid ochii (totdeauna eu închid ochii când mă cuprinde o plăcere).Când îi deschid (sunt în vis, nu-mi mai pun gând să mă trezesc) parcă sunt pe un alt tărâm, pe o altă planetă (aud des exprimarea asta la adresa-mi).
O întindere fără orizont, nu ca o câmpie, nu cu lanuri şi nici pajişti verzi şi cu flori. Este ca o Mare, da, este o Mare de pulbere argintie, şi liniştită. De peste tot vine lumină, o lumină odihnitoare.Nu văd nici un soare. Eu nu am umbră şi nici castelele de pe cuprinsul întinderii ca Marea.Sunt un fel de castele, dar nu din nisip, sunt din granit.Mă uit mai bine. Văd că sunt adevărate temple. Din curiozitate vreau sa văd inauntrul închis de granit.Numai gândul sau şi văntul (nu, altceva decât vântul îi, pe aici nu sunt nici furtuni, nu este zi sau noapte, dacă nu-i soare, ce deşteaptă sunt în somn!).

Gândul prin zid mă trece! Mi se arată privirii o altă câmpie ( nu mă lasă în pace câmpiile!).Stau cu picioarele afundate în nisipul fin cu reflexii aurii (nu-i ca nisipul de pe plajele noastre, un altfel de nisip), sau lumina plouă pulbere aurie. Văd mese albe ca sideful sau chiar din sidef şi scaune din sidef, cu oameni, dar nu din sidef, sunt oameni în carne şi oase (presupune mintea mea), sunt în haine, unii poartă papion. Văd şi domniţe (mai puţine, constat cu regret!) cu fuste lungi până la glezne ( care oricum nu se văd, sunt cuprinse în praf). Ei îmi sunt cunoscuţi. Sunt aidoma acelora din manualele de şcoală cu scriitori,cu poeţi, sau sunt aidoma acelora din tablourile de pe holul unor şcoli (nu toţi care sunt pe hol sunt şi în manuale!). Il văd pe unul cu barbă, pare a fi un popă. Nu ştiu ce poate să le spună celor din jur. Îi văd cum se amuză, unii chiar râd de-a binelea. Nu poate să fie decât Creangă cel poznaş. Tot aşa a rămas, un hâtru!
Titu Maiorescu stă la o masă cu George Calinescu! Ei ascultă , scriu, scrijelesc pe nişte tăbliţe cu plaivaze din cremene. Văd o doamnă cântând la harpă, înconjurată de fecioare despletite ... Hortensia Papadat-Bengescu sau Zoe Dumitrescu-Buşulenga sau...
Îl văd şi pe Nichita Stănescu (poate fiindcă imi plac ochii lui albaştri; nu ştiu cum se făcea , dar cartea mea de română se deschidea totdeauna la el, acel manual cu fotografia lui). Îl văd că vorbeşte, recită versuri iar cei din juru-i îl ascultă, clatină capetele minunându-se, se apleacă grăbiţi, notând versurile.

Privind la Marea de oameni, înaintez cu spatele prin nisipul ce străluceşte (sau din irizaţii nisipul reţine auriul), deodată simt că ceva mă atinge, mă sperii şi din instinct mă răsucesc. Este prea mare, este prea înalt. Mă dau câţiva paşi îndărăt ... faţa luminoasă..., ochii mari şi negri ..., fruntea înaltă ..., pletele îi curg pe umeri ...
Aduce, dacă mă uit mai bine, cu un poet ce are poza pe coperta de caiet.
Da este Eminescu, exact ca cel din manualul de română, sau cel din parcuri. În faţa mea, El stă într-un jilţ din cristal, el este totul numai din cristal. Pulsează în el o lumină dar nu obositoare, nu stridentă. Da! Văd un curcubeu de la El spre îndepărtări. Mă dau înpoi să-l cuprind cu toată privirea, dar tot mare mi se pare. Buzele i se miscă, nu-l aud, dar înţeleg ce-mi spune:– Cine eşti, fată suavă? Ce vânt astral te-aduce? (Auzi! Eu, fată suavă, vânt astral, nu tu crivaţ, nu taifun. Dacă îmi cere să-i recit ceva? Îmi vine să intru în praful ăsta argintiu, de ruşine).-Mă cheamă Ema! Sunt elevă în clasa a douăsprezecea de liceu. Profesoara m-a certat şi mi-a zis să-l caut mai mult pe Eminescu, iar până la Bac să-l visez! - mă aud eu vorbind (adevarul e ca nici profesoara nu mă ajuată să-l îndrăgesc sau să-l înţeleg pe Eminescu). Nu ştiu ce înţelesuri dă vorbelor mele, însă de data aceasta aud sunete cum se nasc şi apoi se sparg în mult mai multe sunete, ca acele date de atingerea a două bibelouri de cristal: - Sunt şi nu sunt ...Când nu sunt aici cu ai mei confraţi, sunt departe, tare departe, de unde vine greu şi lumina ...Când sunt în Andromeda,sunt aprope de voi, sunt acasă... Manuscrise îmi sunt tăbliţele de cristal ...Scrijelesc cu pana de ametist versuri , cânturi , icoane, tote cu simboluri româneşti... Tăbliţele colindă în eter, ele vibrează şi umplu universul cu armonia lor... Ele sunt trepte la Ceruri pentru neamul meu... (îmi vorbeşte El, sunt gandurile mele; Ştiam eu că numai in somn sunt inteligentă!).

Incep să-i spun câte şi mai câte, îi spun despre neamul românesc de acuma şi cel de demult. Simt că El ştie tot ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă. Ştie şi de Marea Unire, şi de Marele războaie, de mizeria morală şi de proasta orânduială şi de ieri şi de astăzi...

Îi dispare zâmbetul, pe faţă îi văd mâhnirea...Pulsaţiile i se sting... El, în fulger albastru-sângeriu, dispare... În urmă o furtună parcă se stârneşte din senin (uite că şi pe aici sunt furtuni). Sunt luată pe sus într-un vârtej de fus.Trezeşte-te! Trezeşte-te, mi-am zis! ...

Şi m-am trezit! Sunt cu ochii deschişi, îmi trebuie mult timp să realizez că sunt în pat şi nu în vis. Mai aud acele sunete ca nişte clinchete de cristal. Da, sigur aud, nu visez!
"A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată
Din rude mari împărăteşti
O prea frumoasă fată…"
Am spus că sunt deşteaptă doar în vis! (la radio, cineva deschisese emisiunea de dimineaţă cu o poezie de Eminescu.Numai azi!).
Ce plăcere şi tristeţe simt deodată!
Când îl voi mai visa ...
Oare când îl voi mai visa?

Vaca mugetară cu Moţ în frunte

In ţara unde Impărat este unul cu un ochi, Moţ cel Mic, cel mai mare dintre dregători, a dat un ordin urgent general, fără prea mare cugetare, prin care, fără excepţie de la regulă, vrea să le ia din gură, celor nesătui, ţâţa vacii mugetare. S-a împuţinat şeptelul, iar vacile rămase nu mai au pulpele pline cu lapte. Adică mai pe limba vacii: - Măi nesătuilor! Măi neînţărcaţilor! Nu v-ajunge ţâţa pisicii de la pensiune? Vreţi tot de la ţâţa vacii! Şi nu de la una, vreţi de la două! Hai, hai! Dacă nu vă ajunge ţâţa pisicii, căutaţi o ţâţă privată, bunăoară ţâţa rudelor ţapului! Să fie clar pentru toată lumea! După un anumit numar de ani de supt la vaca mugetară, treceţi la ţâţa pisicii pensionară, şi aici rămâneţi până vă (exterminaţi! Chiar nu vă este clar? Nu v-ajunge?
În aceeaşi ţară frumoasă şi bălaie, juni şi june, cu dinţii încă de lapte, bucurându-se până la starea organică de extaz, de ordinul de înţărcare, curgându-le balele, visează că vor prinde măcar o ţâţă a vacii mugetare.
Râsu’- plânsu’! Vacile mugetare nu se lasă uşor să fie supte de cei cu dinţi de lapte, şi caprele private de cei fără dinţi sau cu plăci dentare!

In ţara unde Impărat este unul cu un ochi, balada lui Moţ cel Mic răsună peste câmpii şi munţi!

Balada lui Emil cel Mic
Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lânga un pătuc, plânge si suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puştiulică. Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit. Celularul sună noaptea jumtate. Nu-i semnal, şi totuşi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maicăa, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ si n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.Capi­tan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
– Ce spui tu, străine? Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte. Am crezut că-i glumă, dar era sa mor. L-am văzut aseară la televizor. Emil e cuminte, nu e derbedeu.De eşti tu acela, nu-ţi sunt mama eu! Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel se joacă cu tine cum do­reşte el. Te-a numit pe tine dupa Stolojan. Crezi ca e pe bune? Te-a luat de fazan. Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş: dupa tine vine Leana lu’ Cocoş. Du-te la Bă­sescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’, să te-ntorci la Cluj!
Sursa: Doru Buscu de la Academia Caţavencu

Primele zile ...

...din acest an stau sub semnul, sperăm nu sub blestemul, GAZului. Realitatea mi-a vopsit o parte din ecran cu galben. Atenţie! Treziţi-vă din mahmureală! N-o să mai vină GAZ suficient pe ţeavă. Rusia nu s-au înţeles la preţ cu Ucraina! Doamna Ucraina ( nu este pudică deloc) sifonează conductele GAZPROM-ului, care o tranzitează, şi drept urmare la noi vor ajunge mai puţine gaze. Ministrul Economiei (de stat, atât cât a mai rămas din ce a fost odată) a pus repede de o şedinţă, în urma căreia ne-a asigurat: că vom avea gaze (uneori nu-i bine să ai gaze! ), că putem sta liniştiţi (la locurile noastre), că nu vom avea probleme din cauza scăderii livrărilor de gaze. Drept urmare a dispărut galbenul de pe ecran. Gata nu mai este criză. A fost doar un pic de fum.

Nu a lipsit mult timp galbenul de pe ecran. O bandă galbenă iarăşi apare.

Armata israeliană terestră şi aeriană a intrat în GAZA. Arde GAZA. Flăcări uriaşe umplu ecranul. De fapt focul mocnea de şapte zile. Printe platouri cu bucate grase, pahare cu băuturi colorate, mai prindeam câte-o imagine transmisă din sudul Israelului, de la graniţa cu GAZA. În sunet sumbru de alarmă aeriană, femei, copii din Ashqelon şi reporterul de la Realitatea fugeau să se adapostească, să se ferească din calea rachetei cu bile şi cuie lansată de către luptătorii palestinieni Hamas din GAZA City.

De la Crăciun (al nostru, pe stil nou) palestinienii şi israelienii joacă tenis cu rachete artizanale respectiv performante. Se trimiteau, când dintr-o parte când din cealaltă ( ca la tenis), peste fileu-linia de graniţă aflată la egală distanţă dintre cele două oraşe.

În a opta zi ( s-au suprapus, cu aproximaţie, cu cele opt zile scurse de la Naşterea până la Tăierea împrejur a Pruncului Sfânt) israelienii, plictisiţi de schimbul prelungit de mingi, au declanşat ofensiva terestră, au sărit peste fileu, au intrat în Fâşia GAZA. A început real games.
Arbitrul, Consiliul de Securitate al ONU, pe care schimbul prelungit de mingi îl adormise, s-a trezit, s-a reunit de urgenţă, dar membrii lui nu au ajuns la un consens.
De aia Israelul nu le-a a cerut permisiunea înainte de a invada GAZA, ştiau că cei din Cosiliu ajung greu la consens.

Mi-a sărit mahmureală, fără să beau zeamă de varză. Nu mă sperie nici gerul, nici preţurile care explodează ( să explodeze şi la noi ceva, ca să fim în rând cu lumea).
Nu mă sperie atât de mult posibila lipsă de GAZE, cât iminenta inflamare a Fâşiei GAZA.

Acolo sunt şi oameni paşnici, sunt români şi nu numai, care au dorit să părăsească terenul de tenis, şi nu li s-a permis. Ei sunt prinşi într-un cerc de foc.

Omenire făr' de omenie! Lume, deşteptarea!

Măsura lu’ Boc

La vremea când peste ţară se aşternuse anevoie neaua, în pieţe şi super-tarabe oamenii  se călcau pe  pe  bombeuri, sarmalele fierbeau în oale de lut la foc domol, copiii işi lipeau năsucurile de geamuri sperând să-l vadă venind pe Moşul cu  sacul de jucării  în spate, în timp ce  renii  încă mai trăgeau  sania, un guvern plecase şi altul i-a luat  locul.
Fuse si se duse Tăriceanu al Doilea, venise şi se instalase Boc Întâi. Plecase  creşterea economică şi se întoarsce austeritatea … cu pantalonii în vine, călare pe un ponei, pe un căluţ, unul pe măsura Întâiului Descălecător.

Prima măsură ce fu luată din şirul de măsuri şi greutăţi, a fost nivelarea lefurilor directocraţilor, aducerea lor la un nivel de bun-simţ. O leafa de un boc îi taman fix 4800 de roni.
Lefurile se vor măsura în bocuri (boc este de gen neutru: un boc, doua bocuri, cum e şi catâr: un catâr două catâruri).
Cu ocaua lu’ Boc se măsoară nivelul salariului. - Ce salariu ai, bre? - Un sfert de boc, coane! - Ce mai înseamnă şi asta bre, că nu pricep?
Va fi greu să comparăm în bocuri lefurile modeste. Boc nu are submultipli. Este şi aşa destul de mic. Are multipli, dar nu prea mulţi. Se vor bate cu lefurile de bocuri doar înalţii demnitari.
Cine va avea mai mult de un boc salariu, acela va fi ministru, prim-ministru, parlamentar, preşedinte. Nimeni dintre dregatori nu-l va avea mai mare decat al preşedintelui. Sa zicem ca leafa acestuia va fi de doua bocuri parale. Cine va avea leafa mai mare decat a preşedintelui, atunci aceasta se va măsura în băse. Un băse parale egal doua bocuri parale. Numai băse are submultipli. Submultiplul lui băse este de bună-seama bocul.
În urma şi altor măsuri din şirul de greutăţi, ce vor fi luate de Boc Întâiul, va trebui să ne măsurăm austeritatea cu … cureaua. Asta nu va fi nici lungă dar nici lată, va fi o curea de bun-simţ.
Se va putea păstra cureaua avută de pe vremea creşterii economice, dar va trebui să-i dăm găuri cu preduceaua. Mai la îndemână ne va fi să dăm găuri curelei ca să putem strânge pantalonii pe talie, decât să croim alţii. În spiritul austerităţii, nu?
Puşca şi cureaua lată va fi şi la anul, de buna-seamă, pe vremea asta şlagăr.
Boc va cânta în duet cu ţara.
Vocea unu, vocea lu’ Boc:
Pe malul apei când mă aflam, cu pietricele aruncam, sub poalele răchiţelei gândeam cum să scot ţara la liman, ce bărbat de stat eram.
Vocea doi, vocea poporului:
Puşca şi cureaua lată, fost-ai lele un premier odat, cutreiera ţara-n lung şi lat, ca s-o scoată din rahat.

O stire de ultima oră: Anul Nou bate la uşă: boc! boc! boc!

Sănătate, bucurii, împliniri, bogăţie, toate  cu măsură mică. La Anul şi La Mulţi Ani, dragilor şi drăguţelor, bloggeri şi bloggeriţe!

O, brad frumos!

O, brad frumos! O, brad frumos!
Cu cetina tot verde!
Tu esti copacul credincios ce frunza nu si-o pierde!
O, brad frumos! O, brad frumos!
Verdeata ta imi place !
Tu esti copacul credincios ce frunza nu si-o pierde,
O, brad frumos! O, brad frumos!

Vouă celor care îmi treceţi pragul, vă doresc
Crăciun fericit!
Merry Christmas!
Joyeux Noel!
Froehliche Weihnachten!
Buon Natale!
Rozhdestvom!
Hristos se rodi!
Kala Christouyenna!
Kellemes Karacsonyi unnepeket!
Boas Festas!
Feliz Navidad!
Prejme Vam Vesele Vanoce!
Hyvaa joulua!
Meri Kurisumasu!
Sung Tan Jul Chuk Ha!
...

Miros de cetină

În aceste zile, premergătoare Crăciunului, de pe micile ecrane, mari manipulatoare, la modul cel mai serios mi se recomandă să nu mai cumpăr brad crescut în pădure, ci unul artificial , sintetic, şi dacă îl mai vreau şi cu miros de cetină să-l stropesc cu un spray. Decât să-l dau cu spray mai bine mă pi pe el. Unuia venit acum de pe Lună i s-ar părea oferta foarte bună. Dar să-mi spună mie, care locuiesc pe Pământ, unde mai sunt încă păduri, şi nu într-o nacelă pe o altă planetă, că acele din plastic verde şi norul nociv de spray sunt totuna sau mult mai minunate decât bradul de brad, înseamnă că avem
printre noi oameni cu mintea, cu simţurile sintetice. Ei, cei ce cred în aşa oferte, o fi scăpat din laboratoarele unde se experimentează înlocuitori ai oamenilor? Atunci să se adreseze celor de o teapă cu ei, roboţilor cu inteligenţă artificială. Cred că şi aceştia se vor răzvrăti când implementaţi cu hard şi soft specific, vor simţi mirosul de răşină naturală. Ce naşpa ar fi sărbătoarea de Crăciun cu brad din plastic, purcel de lapte din cauciuc sintetic, cârnaţi umpluţi cu imitatori de carne, şi cu ... alte şi alte jucării din latex.
Nu vi se pare că noi, oamenii, am născocit înlocuitori la multe lucruri naturale? Hei! Ce ziceţi, voi femei şi bărbaţi naturali, nu artificiali? Nu vă mai place mirosul de cetină , de brad, de bărbat, de femeie, sau simţurile vi s-au atrofiat? ...

Teatrul Mic de Păpuşi

În astea nopţi lungi şi reci de iarnă, păpuşarii aleşi, se ştiu ei care, pun greu geană pe geană, de-abia înspre ziuă adorm bocnă.
Gândurile le fug pe lista cu păpuşi, cadouri, pe care trebuie grabnic să o alcătuiască şi să o trimită lui Moş Gerilă - cabotinul, care de patru ani vieţuieşte la Castelul din Deal, cunoscut ca cel mai mare sforar.

Noul ansamblu folkloric de păpuşari şi păpuşe, după anumite criterii alese, se va urca pe scena de pe malul stâng al râului ce taie în două metropola (spectatorii stau în opoziţie pe malul drept), pentru a juca o piesă, chiar în ziua de Ignat.

Este un spectacol de păpuşi, mai aparte: doi actori principali, păpuşari cu sfori legaţi de păpuşarul şef, vor trage de aţe, să le dea viaţă, păpuşilor din faţa cortinei,care stau ca manechinii într-o vitrină.

Piesa va începe cu o punere în scenă a actului de sacrificare a animalului de datină. Mai întâi îl vor fugări bine, şi după multă bocăneală, o mare trânteală şi un şiş în jugulară, râtosul va închide pentru totdeauna geană cu geană.

Îl vor pârli la foc de paie, să nu-i fie şoricul tare. Cei doi păpuşari- păpuşi mânuite de cel mai mare sforar- îl vor tranşa: o halcă la stânga şi alta la dreapta, şi tot aşa după protocol, tot ce are porcul mai bun se va împărţi şi se va pune în două căzi cu saramură; inima, ficatul, rinichii, bojocii şi alte măruntaie, toate fierte şi tăiate mărunţel – umplutură pentru caltaboşi şi tobă; din maţele spălate şi umplute - de către păpuşile bucătărese- cu tocătură din carne grasă amestecată cu o seamă de mirodenii -nu va lipsi nici de data asta paprika, un etno-praf, vor ieşi nişte cârnaţi de-o să se lingă pe buze sau pe ce au la îndemână, cei din afara scenei. Privitorii nu au cum să ajungă la bucate , înadins fiind dispuşi pe celălat mal, dincolo de apă.

În fine după mult foc de paie, ceva treabă, multă ciorovăială , aranajamente, permutări şi tranşări, păpuşarii şi păpuşele lor supuse, agăţate de aţe, ne vor arăta ce bunătăţi râtoase: caltaboşi obedienţi, piftii smerite, cârnaţi aplecaţi şi câte alte cele, ar trebui s-avem pe masă în ziua de Crăciun.

După ce se va trage cortina, ce va mai urma, ce ne va aştepta: porţi închise, mulţi pe stradă, şi o seamă de alte ingrediente sociale, vom trăi şi vom vedea.
Am o bănuială că până în primăvară, când va ieşi urzica, când verdeaţa va invada piaţa, nu va mai rămâne mai nimica din animalul sacrificat în ziua de Ignat.

Domnişoara Panaitescu

De îndată ce păşeşte în curtea şcolii, văzând copiii alergând spre ea, îi dispare ca prin minune vălul tristeţii de pe faţă. Este de o frumuseţe aparte, o frumuseţe naturală. Are mersul maiestos ca de prinţesă, are vorba blândă şi domoală ca a unei măicuţe rugându-se, într-o chilie, la icoană.
Copiii sunt pentru sufletul ei un pansament miraculous, sunt un balsam. Uită de ea , uită de toate, de amintirile urâte, care-i zgândăre cu ghiare de pisică sufletul . Uită de gândurile negre care îi dau târcoale în serile când rămâne cu ea însăşi în casa prea mare pentru singurătatea ei, o casă cândva plină de viaţă .
Fetiţele o înconjoară, băieţii dau târcoale, unii mai şugubeţi pun corniţe celor din faţă. Toţi vorbesc deodată, glasurile cristaline o trezesc la viaţă. Îşi simte sufletul uşor.Se simte miruită. O stare de înălţare o cuprinde. O mare minune se petrece cu ea. Aşa de dragi îi sunt copiii, încât dacă ar putea ar fi pentru ei de-a pururi, o mânăstire, o catedrală.
Ca albinele ce împresoară regina, copiii o învăluie ca o eşarfă vie, vor să fie cât mai aproape, să fie mângâiaţi pe creştet. Învăţătoarea şi copiii - un alai domnesc, se deplasează spre sala de clasă.

-Domnişoara Panaitescu, vă aduc eu catalogul la clasă, îi spune, zâmbind, o învăţătoare tinerică.

- Mulţumesc, îţi rămân îndatorată. Au rămas tot mai puţine colege care îmi spun: domnişoara Magda! gândi cu nostalgie, păşind pe piedestalul de la catedră.

- Vreau să ies eu la tablă , doamna învăţătoare, va rooog!

- Nu pe ea! Pe mine! Vă rog, pe mine! Eu ştiu lecţia cel mai binee!

- Doamana învăţătoare, Vlăduţ mă trage de codiţeee! Eu îl bat, daca nu mă lasă-n pacee!

- Pâ-râ-cioa-sa! Pâ-râ-cioa-sa! Să n-o credeţi ce spune, doamna învăţătoare!

Era mică, era la agradiniţă când întrebată fiind ce se va face când va fi mare, răspundea repede fără să se gândească la altceva decât că se va face învăţătoare.
A avut de la cine să înveţe, nu numai de la mama care era profesoară. Până să termine gradiniţa îşi spunea că aşa va fi şi ea bună şi iubitoare ca doamna educatoare. Apoi când era în clasa a patra deja visa cum va explica şi ea, la fel ca învăţătoare, cum se rezolvă o problemă, care sunt principalele forme de relief ale ţării, le va citi copiilor din cele mai frumoase basme.

- Astăzi nu scot pe nimeni la tablă. Să vă văd cât de bine aţi înteles ce este o compunere, rupeţi de la mijlocul caietului o foaie dubla … scrieţi titlul! Cea mai frumoasa amintire!

Oare am avut şi eu amintiri de neuitat, amintiri frumoase? Atunci când am luat pentru prima dată premiul întâi pe clasă? Să fi trăit cea mai mare bucurie când am luat din prima examenul de admitere la cel mai bun liceu? A fost o bucurie mai mare ca aceea pe care am simţit-o când m-am găsit pe lista de reuşiţi la facultate? Sigur toate acestea au fost momente frumoase din viaţa mea, dar când m-a sărutat pentru prima data un băiat … când m-a sărutat Virgil, este oare aceasta cea mai frumoasă amintire?
Atunci să fi început dragostea şi iubirea noastra , ca două flori într-o singură glastră?
El era mai mare cu doi ani decât mine. Eram într-a şasea, când am fost aleasă să fac parte din formaţia de dansuri a şcolii. Nu mai ştiu cum s-a întâmplat , cine a hotărât să formăm o pereche, să jucăm, să dansăm împreună, eu şi Virgil. De unde să fi ştiut că ne întâlnise soarta. Aşa-mi era scris în cartea vieţii .

(va urma)

O, brad! ce semn ne dai !?

Bradul de Crăciun montat în Piaţa Sfatului s-a frânt, a căzut. Da, cu puţin timp înainte de a i se agaţa ultimile ghirlande din lungul sirag de mii de metri, ultimile globuri din cele mii, s-a prăbuşit, s-a culcat pe caldarâmul de piatră, s-a predat, a refuzat să joace rolul de păpuşar al lui Moş Crăciun. - Ce brad înalt a fost, domnule! Cât un bloc de opt etaje, să nu zic zece. Dar ce globuri mari erau prinse de crengi! Ca etate, avea cu mult peste un veac. Pe vremea primului rege din ultima dinastie era un brăduţ. - Ce legătura are monarhia cu prăbuşirea bradului lângă clădirea veche a primăriei? Nu, domnule! Ăsta-i un semn de Sus, vă spun eu, şi este de rău.- Ce spui domnule!? Sa fie ăsta un semn că nu o să avem guvern până la Crăciun? - Nu domnule, nu a fost bine ancorat … în realitatea pieţii. Mare lucru să nu fie un semn că începe recesiunea şi la noi. Când marea criză bate la usa, domnule! nimerit este să aşteptăm pe Moşul cu un brad mic, mai mic decât toţi brazii care s-au montat vreodată-n piaţă. De ce tocmai anul acesta să avem cel mai înalt brad ? Cineva, daaa! ne spune să nu ne mai lăcomim, să nu ne mai lăfăim.Mai puţină aroganţă domnilor! De la prea mult consum o să ni se tragă tot răul. Asta-i marele semn, domnule! -Nu, domnule! Hai să fim seriosi! Fugi cu pisica neagră de aici. Furtuna, furtuna, ai uitat de furtună! Dacă nu se stârnea acea vijelie taman când mai erau câteva ghirlande de agăţat, ne uitam cu admiratie la cel mai înalt brad montat vreodată într-o piaţă. -Domnule , ascultă la mine, vă spune un om care a văzut multe la viaţa lui. Aici şi-a băgat coada Muma Pădurii. Ea, muma urâtă ca ciuma nu credea că i se va lua şi ultimul brad de pe versant. Neavând unde să se ascundă, de mânie a stârnit o furtună, pe care a venit călare până în piaţa în care oamenii au înfipt bradul. Agăţată de turla primăriei în bătaia vântului, suieră ca steagul dacilor. Am văzut eu, cum mă vezi şi cum te văd. Vorbele şi ocările ei, nu se aud, sunt luate de vânt şi duse peste ţară: - Nu vă mai săturaţi. Orice ar fi, dar să fie cât mai mare. Vreţi cu toţii la guvernare! Pe vreme de criză ar trebui să fugiţi de guvernare ca de ciumă. Nu va mai ajunge cheresteaua! Aţi tăiat până aţi dezvelit dealurile, văile şi munţii, de nu mai am unde să mă ascund. Cine a mai văzut, să stea la vedere Muma Pădurii. Oamenii trebuie să ştie că eu exist, doar atât! Nu-i suficient? Ei, drăcie! Până aici v-a fost! -Nu, domnule! Nu trebuie să ne aplecăm urechea la ce zice Muma. Să plece cu furtuna ei, să se ducă ca o nălucă de unde a venit. Nu ai brad împodobit, nu vine Moş Crăciun. E destul de clar. Nu există altă variantă. A venit în fiecare an, fie că era sărăcie, sau molimi, sau războaie. De ce să nu vină şi anul ăsta? -Să vă spun eu cum stă treaba cu bradul umilit. E un mare semn aici, numai cine nu vrea să vadă, nu vede. Vor veni vremuri grele, va spun eu, care am vazut multe la viaţa mea. Ne amăgim cu Mos Craciun, că avem de toate, ca vom pune porcul pe masă, dar nu este aşa. O să vedeţi voi! O să vina ziua când o să-mi daţi dreptate! Vin zile de bâlbâială. Nu vedeţi ce greu se încheagă un nou guvern? Până la urmă se va arunca un guvern pe masa de Crăciun , dar va fi unul de strânsură, pentru cel mult un an. - Du-te domnule! Nu ne mai speria cu muma, cu ciuma, cu recesiunea, cu pomul brăbuşit , cu semnul rău! Uite-i! Vin cu un nou brad! E mai mic!? De ce aşa mic? Să ştii că şi ăsta e un semn!

Românii au ales, România să trăieşti!

Toate patidele care obtin un procent mai mare decat pragul electoral sunt castigatoare ale alegerilor. Candva erau mai multe , de data aceasta sunt doar patru: psd, pdl, pnl, udmr. Daca e sa-i urcam pe podium atunci doar un partid va ramane pe langa: udemereul; el ramane tot timpul pe scena, el este copilul care inmaneaza flori medaliatilor; un copil batran si siret cu care ne-am obisnuit.

In spatele partidelor se gasesc deputatii si senatorii care vor alcatui viitorul parlament. Au trambitat ca votam persoane si nu liste. Care sunt cei care au castigat la urne un loc in Camere? Cine sunt ai nostri, stimabile? Dintre acestia, unul ar avea dreptul moral de a inchega in jurul lui o simpla majoritate, pentru alcatuirea si sustinerea in parlament a unui guvern. Pentru a alcatui o majoritae trebuie ca doua din trei partide sa se ia, sa coabiteze patru ani. Primul care a avut curajul sa faca avans a fost micutul si neastamparatul Boc. Ne-a manipulat la ora de maxima audienta. Stiam ca cei ce au mai ramas din pnl dupa zborul unui Stol de Fluturi de pe crupa calului, sunt de dreapta. Partidul lui Boc, mostenire de la Traian, care l-a dezmostenit pe Roman de partidul care s-a nascut din parinti fesene, este de sorginte democrat si popular european. Doar daca dupa ce i-a primit pe zburatorii liberali, partidul in ansamblu sa aiba usoare deviatii spre dreapta. Daca Boc a spus ca-i de dreapta tare de tot, asa sa fie, dar vom vedea cat va sta pe partea dreapta. S-a vazut ca are crampe. Cred ca-l doare si pe Traian ficatul. Ramane deocamdata avansul facut public partidului sageata, de care s-a dezis dupa nici doi ani de guvernare. Geoana, fiind cel mai sus pe podium, dupa estimarile anuntate imediat dupa inchiderea urnelor, asteapta sa i se faca avansuri. Logic daca mai exista logica, avansul ar trebui sa vina din partea liberalilor. Geoana ar trebui sa lase logica deoparte si sa nu astepte, altminteri va ramane fata batrana inca patru ani. Si cu atat mai mult cu cat tatucul nu-l ajuta: Nu cred ca Basescu il va nominaliza pe Geoana!

Stim ca alegerile s-au terminat. Nu mai exista un alt tur, ar fi fost bun, ne mai distra. Astept sa sa fie listati cei care au castigat la urne, nu prin redistribuire.

Trebuie sa facem curatenie. Au ramas pe drumuri, prin curti, pe scari de blocuri, pe garduri, pe stalpi, pe copaci, postere cu zambete largi, pungi cu sigle desenate, pliante colorate, in draci. Tot ceea ce a fost comestibil s-a dus ... de la gogosi la capete si sunci de porc.

Dar nu mai este timp de taclale. Sa intindem peste tara tricolorul ! La Multi Ani Romania! La multi ani romani, de aici si de pretutindeni!

Flux si reflux

M-a rugat varul Pamfil din Australia, dar nu o data, sa-i trimit stiri din tara .

I-am trimis un flux:
...vremea este foarte schimbatoare , de la ploaie la ninsoare si viceversa, de la cer senin la ceata ... in care a disparut parlamentul, cladirea... in care, in plina criza mondiala economica si financiara, parlamentarii au marit pensiile si salariile ...la anul vor mai creste! ... cand campania agricola de toamna s- a incheiat cu ultimul stiulete cules de pe camp, a inceput campania electorala, prima de la ’48 incoace dedicata alegerilor uninominale ... presedintele nu se implica in campania electorala, fiindca este sigur ca partidul din varful caruia a ajuns unde a ajuns va aduna cele mai multe procente ...avem cele mai multe vedete tip fite pe cap de locuitor, le scriu cu litere mici fiindca la noi pe aici ele sunt si vor ramane jucarii pentru moderatori si teleprivitori: magde ,ciumaci, nichite, tarki, sexi, brailenci, gine, pistoale, ramone, monici, andree, codini, poponeti, margele, ibrice ...

Si apoi, un reflux:
... cand la noi cade prima zapada, pasul tiuta nu mai poate fi trecut decat cu sania trasa de boi ... o fita masculina cu numele de cod tarki spune sus si tare ca-i place de traistariu , de fapt la mijloc este revista de scandal cancanul si ratingul teveurilor.... unii merita batuti cu reteveiul ... dupa o intrerupere de 19 ani s-au reluat vizitele presedintelui, cu p mare, prin combinate, fabrici, rafinarii, porturi maritime si fluviale... se dau lupte grele pe finalul campaniei electorale, acum cand au mai ramas doar cateva ore ... timp suficient sa se balacareasca unii pe altii ... un caz recent de notoretate, la o ora de maxima audienta un candidat de gen masculin cunoscut printre parlamentari cu pseudonimul ”bideu” a auncat un pahar de apa, unii zic ca era sfintita, pe fata unui candidat de gen feminin cunoscuta printre parlamentari cu porecla „ciocul mic” ... cu prilejul vizitei de lucru a tovarasului traian basescu la combinatul de oteluri speciale, oamenii muncii l-au intampinat cu aplauze si cu o tava cu paine sare si rom, atat la intrare cat si la iesire, o dovada graitoare de mare bucurie si ne ascunsa mandrie...

Si acum vere Pamfile, daca nu ai prins fluxul si refluxul, nu-i mare bai, retine ca duminica care vine este pentru noi, cei de pe aici, o zi cu mai multe semnificatii: ziua sfantului care a crestinat neamul din care si tu te tragi, moastele ii vor fi aduse in orasul meu, este ajunul marii sarbatori a neamului, ziua marii uniri, este si ziua mult asteptata de patru ani, sa-i votam pe ai nostri, fiindca sunt cei mai buni.

Tablou

Un vânt, stârnit ca din senin, saltă de pe alee frunzele adormite ca florile unui covor.
Le adună-ntr-un vârtej, le urcă pe-o spirală, apoi deodată vântul dispare, vârtejul se destramă, frunzele cad alandala, care pe unde apucă.
Doua frunze fidele, întârziate pe o creangă golaşă, stresate de vânătul vânt, se desprind şi o clipă se mai bucură de libertate, plutind împreună ca într-un vals, căzând apoi în anonimat pe covorul galben, ruginiu, reîntregit.
Aici o mai duc împreună un timp, prima ploaie sau prima brumă le vor sluţi, şi nu vor mai aduce la chip cu cele ce-au fost odata frunze potente, ce au ţinut copacii în viaţă.
Unele, dar vai, cât de puţine, ajung să se încălzească în mâini de îndrăgostiţi, altele şi mai puţine, vor sta presate între file de carte, ca amintire sau ca material didactic.
Suratele rămase pe alee, de invidie, din neatenţie, dispar strivite sub tălpi de bocanci sau dacă scapă adunate la margine de alee, vor fi acoperite de primii fulgi de nea, vor fi date uitării.
Uite! asta le este soarta! Cine poate fi atent la acest eveniment?

Copacul golit de frunze, ca o arătare stranie ?
- Suntem bune de adapostit ouă de omizi –se lamentează două crengi vecine.

Bărbatul firav, cu părul alb, stând stingher pe un colţ de bancă, lângă aleea ninsă cu frunze ruginii?
- Se duse, ca frunzele-n vânt, anii. Îmi scârţie, când merg, încheieturile. Mă simt gol pe dinăuntru ca scorbura unei sălcii. În cap amintirile mi se împrăştie ... – este tot ceea ce el simte.

Fata cu băiatul, ţinându-se de mână?
- Spune-mi că mă iubeşti! Numai tu pentru mine eşti! Hai! Spune-mi! – îl roagă în şoaptă fata.
- Cum poţi să te-ndoieşti !? Eu sunt al tău pe veci! – îi răspunde, şoptind, băiatul.

Copilul care merge, copăcel, copacel, de la mama la tata, pe aleea acoperită cu frunze galbene, ruginii, arămii? ...
Gata! Nimeni nu mai mişcă ! Tabloul este gata!

Barack Obama & Joe Biden

Daca noi, romanii, nu am avut dupa alegerile din 2004 o pereche de succes: Traian Basescu - presedinte si Calin Popescu Tariceanu - premier, asa cum cei doi, in zilele campaniei de dinaintea alegerilor, ne-au facut sa-i credem ca vor fi, americanii cu siguranta vor avea.

De pe siteul presedintelui -ales Barack Obama si a vicepresedintelui- ales Joe Biden, change.gov , am copiat doar cateva din masurile imediate ce le vor lua cei doi, impreuna.

Pentru revitalizarea economiei

Obama and Biden will provide a new temporary tax credit to companies that add jobs here in the United States
Barack Obama and Joe Biden's overall economic agenda is pro-jobs, including their plans to eliminate America's dependence on foreign oil...
Barack Obama and Joe Biden believe that we need to encourage investment in small businesses to help create jobs and turn our economy around...
The Obama-Biden plan will increase funding for federal workforce training programs and direct these programs to incorporate green technologies training...
Barack Obama and Joe Biden believe that it is critically important for the United States to rebuild its national transportation infrastructure...
Barack Obama and Joe Biden will increase federal support for research, technology and innovation for companies and universities...
Barack Obama and Joe Biden believe we can get broadband to every community in America through a combination of reform of the Universal Service Fund, better use of the nation's wireless spectrum, promotion of next-generation facilities, technologies and applications, and new tax and loan incentives.

Pentru oprirea razboiului din Irak

Barack Obama and Joe Biden will responsibly end the war in Iraq ...
a residual force will remain in Iraq and in the region to conduct targeted counter-terrorism missions against al Qaeda in Iraq and protect American diplomatic and civilian personnel ....
Barack Obama and Joe Biden believe that the U.S. must apply pressure on the Iraqi government to work toward real political accommodation...

Pentru protectia Americii

Barack Obama and Joe Biden's strategy for securing the homeland against 21st century threats is focused on preventing terrorist attacks on our homeland ...
Barack Obama and Joe Biden have a comprehensive strategy for nuclear security that will reduce the danger of nuclear terroris ....
Barack Obama and Joe Biden will work to prevent bioterror attacks ...

Pentru recastigarea prestigilui Americii de leadership

Barack Obama and Joe Biden will renew America’s security and standing in the world through a new era of American leadership...
Obama and Biden will refocus American resources on the greatest threat to our security -- the resurgence of al Qaeda and the Taliban in Afghanistan and Pakistan.
Now is the time to use the power of American diplomacy to pressure Iran to stop their illicit nuclear program, support for terrorism, and threats toward Israel...
Obama and Biden will rebuild our alliances to meet the common challenges of the 21st century...
Obama and Biden will pursue tough, direct diplomacy without preconditions with all nations, friend and foe...
Obama and Biden will make progress on the Israeli-Palestinian conflict a key diplomatic priority from day one ....

Obama and Biden o repetitie obositoare pentru noi, dar nu pentru americani. Intentia este de a pune in evidenta care este subiectul actiunii in locul unor exprimari impersonale de genul: trebuie sa facem ...
Cei doi vor actiona uniti. Nu cred ca Obama ii va spune lui Biden , cum Traian i-a spus lui Calin : nu uita ca eu te-am facut premier.