Surprizele Cerbului

Pentru spectactatori şi telespectatori, ediţia din acest an, fiind şi aniversară - 40 de ani de la primul „Cerb de aur”, va începe cu un regal muzical, cu cele mai îndrăgite piese auzite la Braşov, de-a lungul timpului, interpretate de formaţiile rock Iris şi Direcţia 5 :

Deschideţi poarta soarelui ; Noapte albastră; Un actor grăbit; La ferestra ta; Să mori de dragoste rănită; Strada ta; Şi ce dacă; Dor de viaţă; Dragoste la prima vedere; Pisica neagră; Îţi mulţumesc; Iubirea cere pace planetară; Oameni.

In ultima parte a serii, un recital al celor şapte fraţi, dansatori de flamenco şi instrumentişti, ai grupului spaniol Los Vivancos.

Pentru participanţii la Cerb, organul de conducere al Braşovului, Consiliul Judeţean, le va oferi o plimbare cu trenuleţul de epocă până la Castelul Bran, unde îi va primi cu multă căldură şi sete dar fără ură , contele-vampir Dracula.

Cât despre cei care vor concura pentru trofeu în această seară, nu pot să spun decăt că se numesc: Alin Văduva de România, Biu Marqueti de Cuba, Florentina de România, Nicole Jane de Anglia, Priscila de Malta, Tami & Nir de Israel, Anamarii Dancs de România, En Yang de China, Josefin de Suedia şi Crash de Norvegia.

P.S. Să fiţi cu urechile pe cei din trupa Crash,şi apoi cu ochii, să nu-i lasăm să plece cu Cerbul de căpăstru, sunt în stare, după câtă bere au băut ne când au venit.

Pasarea Colibri-Pisica Neagra
Asculta mai multe audio Muzica »

De vorbă cu Toamna

De astăzi, dupa calendar , Vara predă ştafeta Toamnei - distinsă Doamnă.

Uitându-mă, peste umăr, la Vară, constat că nu am absolvit-o cu notă bună, nu am adunat suficiente credite. Sunt restanţier. Pentru asta nu am remuşcări.

A fost un anotimp frumos , înşelător, îmbietor, devastator. Zilele au fost lungi iar unele au fost nesfârşite. Zilele, alea care încep cu dimineţi tihnite, omu’ multumindu-i Celui de Sus că îi dă o nouă zi, şi nu se mai termină cu seri la fel, omu’ ridicînd la cer rugăciuni ca nişte sudalme, casa fiindu-i înghiţită de puhoaie, nu sunt zile lungi cât un veac?

Nu pot să spun că am profitat de bunătatea ei, a verii. Nu m-am ferit de arşiţa ei, mâncând numai conuri umplute cu delicioasa ciocolată îngheţată sau vieţuind numai în codru. Să fi poposit la umbra stejarului sau să fi trăit lângă alesul foioaselor, mesteacănul, sigur s-ar fi facut din verde în albastru bradul, cel care ştie să mâgâie cu acele-i ceroase, celui ce-i izvorăsc de sub solzi, răşini, lacrimi parfumate.

Ar fi trebuit să urc, pe cărărui, munţii, dar nu pas la pas cu laba cu plaftus a ursului.
De la o vreme, ei, matahalele munţilor, ne ies des în cale pe alei de sub poale de pădure, intră-n tomberoane după resturi menajere, iau în braţe cortul cu tot cu fiinţa ce doarme înlăuntru.
Nu-i departe vremea când negăsind plăceri alimentare-n tomberoane, îi vom vedea intrând în supermarketuri, răsturnând, peste oameni, rafturile, pentru a pune laba pe o ciocolată.

Din doua una, ori urşilor li s-a dereglat receptorul mirosului, ori oamenii ţipă din ei unde sudoripare de aceeaşi frecvenţă cu a ursului. Ambele se-ntâmplă din cauza încălzirii globale.

Din acelaşi motiv al încălzirii globale, marele urs a intrat în grădina georgienilor, încălţat cu tancuri, înaripat cu avioane, mâncând praf de puşcă şi scuipând gloanţe. Chiar dacă va urma o răcire globală, ursul nu se va cuminţi, nu se va retrage în arealul lui.

Poate are bunul simţ, ursul, măcar o săptămână, să se retragă să mănânce ghindă, să lase Cerbul să vină să ne (în)cânte în Piaţa Sfatului din Braşov.
Cei treizeci de concurenţi, pe durata festivalului, prin câtecele lor, vor ademeni să scoboare din spaţii îndepărtate, Cerbul cu coarnele-i de Aur .

Revin cu poze din Piaţa Sfatului :

Dumnezeul lui Gigi

Aseară, după victoria Stelei în faţa Galatei, simţii ce înseamnă fotbalul profesionist.

Eu mă alesei cu o bucurie imensă şi o insomnie, iar Gigi Becali, pastorul echipei, cu mulţi bani în cont, donaţi de UEFA.

Jucătorii nu se bucuraseră excesiv la finalul meciului, deşi Steaua intrase pentru a treia oară conescutiv în grupele Ligii Campionilor, sau la masa bogaţilor, cum îi place lui Gigi să spună.

În această ediţie au de spălat ruşinea de a fi terminat faza grupelor din ediţia trecută pe ultimul loc, cu un singur punct din 18 posibile.

Meritul, pentru această victorie istorică, este al celor care au luptat pe gazon: Zapata, P. Marin, Goian, Rădoi, Neşu, Ov. Petre (Tiago Gomes din min. 82), Lovin, Nicoliţă, Dayro Moreno, Toja (Ghionea din min. 68), Arthuro (B. Stancu din min. 78), şi al inimosului, sobrului, ambiţiosului antrenor M. Lăcătuş.

Gigi recunoaşte că nu ia asupra sa nici o parte din meritele jucătorilor. El doar a ajutat echipa cu rugăciuni către Dumnezeu. El este convins că dacă nu se ruga, Steaua nu se califica.

Sunt sigur că şi jucătorii echipei Galata s-au rugat la Dumnezeu.

Să fie mai tare la fotbal Dumnezeul lui Gigi decât Dumnezeul echipei de spahii şi ieniceri?

Înclin să cred că aseară Gigi a avut Dumnezeul lui şi numai al lui: alergătorul de cursă lungă, Bănel de Făurei , zis şi Jardel.

El a introdus de două ori mingea în poarta turcilor, fără aceste goluri Steaua nu se califica.

Dacă vreun impresar va pune ochii pe Banel, atunci vom vedea şi câte parale face Dumnezeul lui Gigi.

De la sufocant la suprarealism

Am încercat, nu e nici o crimă, să împerechez substantive cu adjective. Adejectivul sufocant cu neamurile lui: sufocantă, sufocanţi, sufocante şi substantivele: şosea, ziar, maşină, oraş, plajă, post de televiziune, vedeta, reclamă, festival, statiune, mare ...

A trebuit să fiu atent la Rh (vine de la maimuţa maccacus rhesus), pentru a nu fi nici un risc cu împerecherea.

Plajă sufocantă? Da! Ambele au Rh negativ :

zonele private deţinute de operatorii de plajă (sic!) sunt mult mai întise decât zonele libere şi ocupă prim planul plajei cu ciuperci din stuf si canapele ţepene din plastic;

în zonele libere, cei care doresc să se bronzeze ecologic, ca şopârla direct pe nisip, sunt mai mulţi, dovadă stau prosoapele, cearşafurile şi alte cârpe flauşate, la depărtare unele de altele, măsurată în centimetri-sufocanţi;

sufocant este şi traficul de plajă: ciupercarii din prim-planul plajei trec printre sopârlele din planul doi, îi cheamă stomacul pe terasă de unde cumpără bere la pahar sau un carton cu langoşi stropiţi cu dulceaţă;

şopârlele şi ciupercarii se amestecă în mare, marea este a tuturora, a celor mici care se pişă sau se cacă, a celor care joacă mingea în şi peste capetele altora, a ski-jet-urilor, rechini mecanici, jucării mortale călărite şi nu conduse de nesăbuiţi, uneori foarte aproape de cei care preferă să se scalde;

indiferent unde te afli pe plajă sau în apă, nu poţi conversa pe un ton normal, când din lazi mari, negre, numite şi incinte acustice, pleacă unde sonore, ca nişte balauri, superpower, ce ar vrea să fie melodii, chiar hiturile verii;

nicolae guţă ţipă: vrea gagica mea la mare, motivul este cât se poate de real: este albă pe picioare.

Aici m-am oprit să mai împerechez cuvinte.
L-am luat pe Mircea Cartărescu de pe raft.
În pururi tânăr înfaşurat în pixeli, el îl dezbracă de adjectivul suprarealist pe Gellu Naum.

„Mi-a fost drag Gellu Naum, deşi nu l-am înţeles niciodată. Nu l-am frecventat nici cînd mulţi colegi congeneri ai mei făceau pelerinaje la Comana, din care se-ntorceau transfiguraţi. Ne-am intersectat de câteva ori: într-un aeroport, într-o casă de oaspeţi de pe malul golfului Biscaya, într-o sală de conferinţe le Paris. Niciodată n-am avut impresia că m-a văzut cu adevărat. Contactul ochi în ochi a lipsit între noi. Îl respect aşa cum respect tot ce mă depăşeşte, ce nu intră în ţeasta îngustă a ideii mele despre poezie. M-am temut mereu de poezia lui, aşa cum furnicile ocolesc de departe capcanele de nisip ale leului furnicilor. Dar faptul că trăia undeva, la Comana, un patriarh a unei altfel de poezii a fost mereu important pentru mine. Iar dispariţia lui dintre noi m-a întristat ca atunci când am citit cum s-a stins ultimul bătrân care vorbea limba dalmată.”

De fapt suprarealismul nu trebuie să se predea în şcoală, suprarealismul nu există, există poeţi, artişti, ... turişti, cu o imaginaţie care se alimentează din zona iraţionalului.

Ziua a zecea

Suntem în a zecea zi a Jocurilor Olimpice 2008, care se desfăşoară la Beijing.
Sperăm ca sportivii noştri să mai obţina medalii, după ce sâmbătă, Constantina Tomescu Diţă a obţinut medalia de aur în proba de maraton,



iar duminică echipajul feminin de canotaj 8+1 a câştigat medalia de bronz,



şi gimnasta Sandra Izbaşa a urcat pe treapta cea mai înaltă a podiumului, flancată de Shawn Johnson şi Nastia Liukin din Statele Unite.

Oamenii sunt îngeri sau demoni?

Lumea este intrigată de lipsa de fair-play a olimpicilor ruşi din Caucaz. Aceştia, după susţinerea „probelor cu foc”, nu se grăbesc să se întoarcă acasă, cu atât mai mult cu cât au fost hors concours.
În ziua a zecea a jocurilor din Caucaz, se aşteaptă, cu sufletul la gură, startul retragerii olimpicilor ruşi.
Se ştie, pe măsură ce sportivii îşi susţin probele, ei se întorc acasă.
Slabe speranţe ca ei să plece dincolo de Caucaz, din cauză că jocurile găzduite de Georgia nu au avut un regulament de desfăşurare, iar acordul încheiat după ce probele cu foc au produs pagube uriaşe, nu are valoare nici cât a unui act de divorţ.
Probabil că pentru ei, nu sunt suficiente nici încurajările venite din partea greilor : G.W. Bush, Angela Merkel , Nicolas Sarcozy.
Ei vor rămâne cel puţin până se termină Jocurile Olimpice de la Beijing. Nu?
După logica maşinilor cu şenile.Dacă jocurile din Caucaz, au început în aceeaşi zi cu cele din Beijing, nu este musai să se şi termine deodată.
Ele se vor termina odată!

Lumea noastră este sublimă şi infamă, este angelică şi demonică.

Felicitări !

Din 1976, la toate Jocurile Olimpice, România este pe podium cu echipa feminină de gimnastică.

La Beijing, în cadrul concursului feminin de gimnastica pe echipe , fetele noastre :
Sandra Izbaşa , Steliana Nistor ,Gabriela Drăgoi, Anamaria Tămâranj, Andreea Acatrinei, Andreea Grigore, antrenate de Nicolae Forminte au învins echipa Rusiei şi au ajuns pe podium, alături de echipa Chinei- medaliată cu aur si a SUA - medaliată cu argint.

Merită să le felicităm ! Pentru noi, ele sunt de aur!

Vremea pe litoralul georgian

Dacă doriţi să petreceţi o vacanţă pe litoralul Georgiei, ar trebui să vă intereseze starea vremii.
Din datele culese de la staţiile meteo aflate pe sateliţi, pot să vă spun că temperatura aerului creşte continuu, sunt curenţi de aer fierbinte care se formează în jurul oraşelor: Gori, Ts'khinvali şi Tbilisi , curenţi care se întâlnesc pe litoral cu cei care vin dinspre mare.

Este periculoasă expunerea la soare, la Marele Soare.

Vă recomand o umbrelă specială, confecţionată din material composite, din kevlar. Este uşoară ca orice umbrelă de rând, dar în plus are un mare avantaj: este rezistentă la foc, nu trec prin ea razele ucigătoare ale Marelui Soare. Atentie! Este scumpă! Vă trebuie credit, fiindcă depăşeşte preţul sejurului.
Nici o bancă din Uniunea Europeană nu riscă să acorde credite pentru cumpărarea de umbrele din kevlar.
NATO are umbrele, dar le păstrează numai pentru membrii ei, în eventualitatea că fenomenele meteo paranormale, din Geogia, s-ar extinde.

Nu vă recomand să vă scăldaţi în apa Mării. Cerului senin îi cădeţi jertfă.
Din senin apare un val înalt, unii zic că probabil este format de un vapor cenuşiu: un Cuirasat, care se învârte în cerc în largul Mării. Matelotul şef, s-ar fi dezechilibrat cerebral, de la fierbinţeala mare a aerului care vine dinspre uscat, şi în cădere s-ar fi agăţat de cârmă.
Dacă sunteţi nesăbuiţi şi intraţi în apă, chiar dacă ştiţi să înotaţi, sigur o să vă înece valul. Salvamarii georgieni nu vă pot ajuta, nu au curaj să intre în apa Mării cu bărcuţele din dotare, improprii acestui tip de val.

Presiunea aerului în zona litoralului, fie la Batumi, Poti sau Sokhumi este mare, echivalentul înălţimii de 1968 din munţii fostei Cehoslovacii. Se manifestă cu ţiuituri în urechi, dureri la scăriţă, tampoanele de vată nu vă ajută.

Încercaţi căştile folosite de tanchişti. Se găsesc tancuri abandonate cu tot cu căşti, pe margini de drumuri, din pricina asfaltului topit al şoselilor, în care şenilele se împotmolesc.

Umiditatea aerului în zona litoralului este foarte scăzută, riscaţi să vă deshidrataţi, apa nu vă ajută, se evaporă instantaneu. Soluţia ar fi să beţi o soluţie concentrată, cum ar fi Vodka, o găsiţi în camioanele ce trec prin defileurile munţilor Caucaz.

Există o ofertă alternativă: litoralul romănesc al Mării Negre. Este încântător, chiar dacă nisipul este în amestec cu chiştoace şi pahare din plastic. Dacă simţiţi în aerul inhalat miresme de pucioasă, nu vă alertaţi, sunt de la mormanele de alge ce se împut la soare.
Nu vă tânguiţi, poate să vă fie şi mai rău.

Jocul „olimpicilor” din Caucaz

De Georgia ne leagă Marea Neagră. Noi admirăm dimineaţa, pe litoral fiind, cum soarele se ridică la orizont din mare, iar ei admiră seara, cum soarele se îneacă în aceeaşi mare.

Dacă noi astăzi continuăm să ne bronzăm pe plaja de la Mamaia sau Neptun şi ne zbenguim în apa mării, ei nu o mai pot face nici în sud la Batumi şi nici în nord la Sokhumi. Flota rusă din Marea Neagra este în stare de alertă, gata să intervină în Georgia. Osetia de Sud protejata rusiei este atacată de către armata Georgiei.

După doua săptămâni de confruntări între armata georiană şi separatişti, ieri cu o zi înainte de a se deschide Jocurilor Olimpice de vară ce se vor desfăşura până in 24 august în China, preşedintele georgian anunţase armistiţiu, dar osetenii separatişti au bombardat câteva sate georgiene. Drept răspuns azi-noapte armata georgiană a lansat o ofensivă de amploare.

Premierul Rusiei Vladimir Putin şi preşedintele SUA Geoge W. Bush se întâlnesc la Beijing cu prilejul deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de vară, preşedintele Georgiei Mikheil Saakaşvili, urmăreşte desfăsurarea luptelor din jurul oraşului Ts’khinvali capitala Osetiei de Sud provincie separatistă din nordul ţării.

Ruşii din aer cu avioane SU-24 şi de pe uscat cu tunuri şi tancuri aruncă cu foc peste Georgia. La Beijing pe stadionul Cuib de pasăre cerul este împodobit cu flori de artificii, delegaţiile cu sportivii statelor lumii defilează fluturând steguleţe albe.

Să nu uităm se întâmplă pe Pământ în ziua a opta, luna a opta , anul al optulea al mileniul trei.

Consiliul de securitate ONU se poate întruni şi la Beijing, dacă se doreşte să se oprească „jocurile” din Caucaz.

Noi ne bronzăm pe plajele de la Mamaia cum am făcut-o şi când moldovenii de dincolo de Prut se luptau cu ruşii pe Nistru, în Transnistria.

cuib de pasare





olimpicii din Caucaz

Luxul faţă în faţă cu sărăcia adusă de puhoaie

Prin teledonul organizat aseară în sala Diplomat a Hotelul Hilton s-au adunat peste 450.000 de euro pentru oamenii din Bucovina şi Maramures, care au fost afectaţi de inudaţii.

Luxul faţă în faţă cu sărăcia adusă de puhoaie. De ce nu s-a organizat într-un spaţiu care să nu facă notă discordantă cu casele tip container în care sunt nevoiţi să locuiască o parte dintre cei sinistraţi?

Andreea Marin Bănică mi s-a părut prea oficioasă şi puţin afectată, Mihai Tatulici naturel ca de obicei, a căutat să o scoată din stare asta, chiar i-a cerut să-i spună pe numele mic, Mihai.

Nea Titi, un bătrân de 85 de ani din Rădăuţi-Prut care a trecut de trei ori prin inundaţii a transmis un mesaj politicienilor care au trecut, zilele acestea, prin satul său natal :

vă rog, toţi care aţi promis, Băsescu, miniştrii, să se ţină de promisiune şi să ne ajute.

M-a impresionat ştirea , şi o cred veridică, că s-au primit multe telefoane de la pensionari.

Era de aşteptat, ei sunt mai mulţi la număr decît cei bogaţi.
Johnny Răducanu a fost cît se poate de natural:

m-au impresionat doi pensionari din Alba Iulia care au donat 2 euro,... 2 euro de la doi bătrîni, îmi vine să plâng.

Actorul american Ethan Hawke a anunţat, prin intermediul mamei sale, Leslie Hawke, reprezentant al unui ONG în România, că va dona 100.000 de euro, dacă va exista încă o persoană care să doneze, la rândul ei, această sumă. Întocmai ca la poker.

Campania “România prinde rădăcini” continuă prin apeluri telefonice:

la numarul 0.900.900.120 pentru a dona 10 euro,la numărul 0.900.900.125 pentru a dona 5 euro, dar şi şi prin sms la numărul 879.

Nu toţi banii vor ajunge la cei afectaţ de inundaţii, o parte, reprezentând TVA, se vor vărsa la bugetul ţării, adică 85.500 euro din suma de 450.000 euro.

O mai fi şi alte reţineri?

Imbecillus

Nu ştiu cine şi cât s-a înveselit la auzul vorbelor rostite de prezident, când acesta s-a referit la modul de comportare in zonele inundate, a unui demnitar cu rang de ministru:

Am văzut acum, de curând, o atitudine imbecilă a unui ministru. În timp ce judeţele erau sub apă şi primarii nu ştiau ce să mai facă pentru oameni, un ministru imbecil aşezat într-un comandament cerea să vină primarii la el.

Oare de ce consilierii nu-i citesc, seara înainte de culcare poveşti din DEX ? Sau poate că ei îi citesc seară de seară iar el zi de zi aruncă cu vorbe de ocară.

Pe un om care nu este întreg la minte, este tâmpit, cretin, prost, îl împachetăm intr-un ambalaj frumos, numindu-se în latină imbecillus, sau în franceză imbécile . Imbecil este un retardat mintal iar imbecilitatea este o afecţiune gravă a intelectului, a minţii. Nu poţi să spui imbecil nici celui care are acest handicap. Dar pe ministru pe care l-ai uns, ascultându-i juramântul poţi să-l numeşti imbecil?

A făcut progrese în a da cu adjective în oamenii potrivnici lui, de la băieţi deştepţi la ţigancă împuţită şi de aici la ministru imbecil.

Putea să spună : un ministru cu capul în nori, dar nu avea acelaşi efect, vezi doamne cu prezidentul nu-i de glumit, el nu are jumătăţi de masură. În ultimul timp adoptă tactica compromiterii, înjosirii demnitarilor. Pe un ministru îl loveşte cu adjectivul imbecil în faţa primarilor de comune, iar pe primarul de comună îl înjoseşte faţă de cetaţeni : îmi vine să dau cu tine de pământ.
Am o nedumerire: de ce l-au aplaudat primarii ?

Teledon pentru ajutorarea sinistraţilor

Luni seara, 4 august 2008,Realitatea TV împreună cu UNICEF, Romtelecom şi Romsilva organizează un teledon în sprijinul sinistraţilor din Maramureş şi nordul Moldovei.

Teledonul face parte din campania "România prinde rădăcini" care va continua timp de o lună, perioadă în care numerele de telefon şi de SMS vor rămâne la dispoziţia noastră pentru ai ajuta cu donaţii.

Avem prilejul să-i ajutăm dând un telefon la Hotelul Hilton - Sala Diplomat, între orele 20.00 şi 24.00,şi vom fi răsplătiţi cu o surpriză, când la celălalt fir ne va răspunde, depinde de norocul fiecăruia: Andreea Marin Bănică, preşedintele Traian Băsescu, premierul Calin Popescu Tăriceanu, Mihai Tatulici, Tudor Chirilă, Johnny Răducanu, Nicola şi alte personalităţi.

Mi-aş dori să-mi răspundă Traian Băsescu şi indiferent cum va fi îmbrăcat îi voi spune: când văd cum sunteţi şi sunt îmbrăcat îmi vine să dau cu mine de pământ.

În ţara lui Papură Vodă

preţul kilului de grâu e mai mic decât al covrigului, al pâinii din făină importată va creşte când va veni frigul;

băieţii deştepţi umflă preţul kilowattului din motive legate de secetă, să-l desumfle când ploile vor umple barajele, ar fi o treabă desuetă;

pelicanii din deltă împart grindul, de voie de nevoie, cu o vilă somptuoasă , bat-o vântul, caprele negre din rezervaţie îndură, dar până când, exploziile de la cariera de marmură;

aleşii neamului fac legi pentru a se permite vânatul în arii protejate, numărul vânătorilor din rândul lor creşte peste noapte;

o iapă nechează, de zici că-i muşcată de streche, prevestind stihii, primarul se ascunde în podul vilei, bătrânii, femeile, copiii se cocoţă pe dealul cu vii;

digul făcut din nisip, mare tertip, îi spart de puhoaie, cel care a încasat banii acum e pe o insula exotică, cu burta la soare;

pe vodă, şeful cel mare, în tricou şi cizme de cauciuc, care se ia de edilul îmbrăcat giugiuc, sătenii rămaşi fără adăpost îl pipăie şi-l privesc ca pe un tătuc;

experţii hidro deversează controlat barajul, inundând pajişti şi sate, sinistraţii din vara trecută trimit containerele care le fu case, sinistraţilor cărora le chicară casele în apă , în vara asta.

televiziunea face pe dracu în patru să transmită din satul cotropit de puhoaie, studioul îi ograda mâloasă, ratingul creşte, apele se retrag cu greu, casele îs dărâmate, pe oamenii îmbătrâniţi peste noapte până la viitoarea viitură n-o să-i mai viziteze nici tat-su.

Plouă şi plâng

trăsneşte, fulgeră, se mânie cerul ,
din nouri apele cad grele ca ţiţeiul,

plouă şi plâng nourii cu şiroaie,
apele umplu văile şi casele cu noroaie,

oameni înalţă rugi sfintei măicuţe,
puhoaiele negre lasă-n urma lor tristeţe,

spicele de grâu se-apleacă cu mare durere,
 boabele aurii cad în ţărână prea devreme,

florile îşi strâng în petale pistilul,
 ferindu-l de hămesita ploaie ca si o mama copilul,

albinele, cu aripile ude, cad, pământul sărutându-le,
matca în stup ouăle plângându-le,

căprioara culcată pe o cetină se chinuie să fete,
un muget de jale răsună în valea cu neguri şi ceţe,
plouă, omul  plânge cu lacrimă fierbinte,
iadul e pe pământ şi raiul în morminte.

Umbre

Pe o stradă întortocheată

pe o stradă întortocheată ca de ev mediu târziu,
doi tipi cu Lamborghini frontal s-au izbit după ce agăţase cu oglinda nişte amărâţi.
refuzând  sa creadă  că mai există un Lamborghini în târgul lor,
minţile li se întunecă de îndată, ei apăsă simultan pe trăgaci, din pistoale pleacă gloanţe,
gloanţele lasă în parbrizele fumurii 'găuri fumegând.
un infirm, rostogolit din cărucior, a dat cu capul de caldarâm,
un bătrânel doborât de propriile fiare şi cartoane adunate.
două fantome ofuscate cum de nu au loc să-şi plimbe Lamborghinele,
altele două umbre se plimbă dezinvolte fiind împăcate cu soarta.

O limuzină cu aripă rotitoare

o limuzină cu aripă rotitoare bâzâie, oraşul, fix în fiecare zi pe la amiază.
mai întâi înham slugile la treabă înjurându-le ca la uşa cortului,

apoi tiranul urcă în limuzina cu aripă rotitoare

ce îl ducea iute ca gândul la reşedinţa de la ţară.
sare de îndată-n piscină unde o puicuţă îl aşteaptă cu pofte,
după ce pisicuţa îi ia energia negativă,  el fuga-n zbor se întoarce
la sclavii de prin birouri şi hale industriale
ca să-i zorească la treabă  biciuindu-i cu vorbe de ocară.
într-o zi nefastă, motorul limuzinei cu aripă rotitoare icni, limuzina se poticni,
un ghem de foc căzu pe un bloc cenuşiu mansardat.
până să vină oamenii cu tulumbele, au ars vreo şase garsoniere...
nestingherită o fantomă nevrozată ieşi prin acoperişul fumegând.

Oamenii cu aripi de argint

Oamenii cu aripi de argint, au o zi în calendar, o zi a lor, ei nu o împart decât cu Sfântul biblic zburător în car pe cai de foc, vârtej de vânt, la cer, la Dumnezeu.
Zeii nu au plecat de pe Pământ, Ei sunt printre noi, Ei sunt cei care zbor, sunt pasăre şi cai, sunt puternici, caii de sub Ei mănâcă aer şi aruncă foc, aleargă ca năluca, îi ridică în văzduh în clipe, Ei zboară mai repede ca vântul, se ascund după nori, se rostogolesc, desenează pe cer, albastrul înaltului îi îmbată, uită că sunt muritori, că cei dragi îi aşteaptă jos.
Sunt Zei cînd se ridică în văzduh şi Zei rămân şi dacă nu se mai întorc să ne povestescă cum este acolo mai aproape de Dumnezeu, noi plângându-i, ei sărutând Pământul.

Unul dintre ei este Doru Davidovici, pilot militar de supersonice, pentru care ziua de 20 aprilie 1989 a fost hotarul dintre a fi şi a nu mai fi, dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte.
A iubit cu nemăsură zborul, a dat suflet pasărei de fier, a trăit iubind frumosul, a trăit iubind şi spaţiul.

Doru Davidovici încerca în "V de la Victorie" gândul ultimelor secunde:

"...au venit frangand lumina in cupole de plexi largate prea tarziu, o zecime de secunda prea tarziu, intotdeauna intai avionul, chiar daca avionul, e clar, nu mai scapa - dar daca totusi? - n-a mai fost nici un totusi. Cum nici de alte dati nu mai era nici un totusi, dar daca de data asta?...Daca numai de data asta, aici erau cifra, sufletul de pilot lupta zadarnic cu o matematica lucida, neiertatoare, a fi sau a nu fi.
Dilema trecea din viata pe hartie, de aici din nou in cabina avionului de dubla comanda, dar ce-a fost acolo, ce a putut fi, convorbirile dintre ei, sau tacerea in spaima prabusirii incremenind aerul intr-un bloc straveziu, ce se intampla in cabina unui avion care se prabuseste?
Ce se prabuseste intai in universul acela pilot-avion care oricum se surpa ireversibil si atat de limpede pentru totdeauna, avionul sau pilotul? Au vorbit intre ei, s-a gandit in acele clipe de cadere haotica, pentru ca altfel sareau. Stiu si ce s-a vorbit, "Nu sari, lasa, auzi, LASAAA-L, NU SARII !!", s-au strigat clipe de viata in cabina avionului prabusit in cercuri frante (...) sarim, LASA-L LA MINE!, ACUM IESE!, n-a mai iesit."
A rămas "mitul Davidovici"!


O jucărie prea mare, azi, pentru ei ...

Stări confuze

În poiana largă din pădurea de stejar, o umbră se întinde, acoperind iarba, ca o pânză argintie de mătase, din care se ridică spoturi, ca dârele razelor de soare printr-o perdea de praf.
Urmărindu-le cu privirea, nu mică iţi este mirarea, văzând că se scurg dintr-un nor cenusiu-albicios, apărut ca din senin, deasupra poienii. Nu poţi trece, fără să te întrebi: de ce norul este rotund, cine îl ţine suspendat şi aşa de jos, de ce scintilează. Ai senzaţia că păşeşti pe un strat gros de vată, un zâzâit acoperă voci melodioase...
Dacă poţi să-ţi controlezi emoţiile, şi să te apropii, vei desluşi o scară ce duce la nor, cu fuşteie din lumini pâlpâitoare, parcă vrând să te invite: hai, nu mai sta pe gânduri, urcă! E mare ispita, dar nu-i mică nici frica.
Un pas, o întindere de braţ, şi scara te simte, te ridică, nu mai cunoşti sentimentul de frică , de teamă. Urcându-te scara, pe masură ce te apropie, vezi detalii ale norului de deasupra-ţi : un bloc masiv de granit prin care se mişcă şerpuind lumini, apoi acestea se adună într-o mişcare circulară, formând un disc de lumină, prin care scara te trece dincolo.
Eşti în afara timpului, nu mai ai repere spaţiale, eşti într-o stare de contemplare.
O forţă nevăzută, sau poate numai gândul, te poartă printr-un culoar paralel cu un altul, cu pereţii transparenţi, vezi oameni, unii normali la infăţişare, alţii mai ciudaţi, dar tu nu poţi să comunici cu ei.
Treci apoi printr-o uşă, un perete gelatinos, într-o sală imensă, vezi console cu echipamente sofisticate, multe oglinzi mate, totul dispus circular, în mijloc blocuri operatorii ca de spital, un zuzet acoperă voci melodioase.
Pacienţii, pământeni teleportaţi, aşteaptă, levitând pe câte o pânză ca de cearşaf, în stare de hipnoză, să fie exploraţi.
În jurul unuia, fiinţe ciudate roiesc, îi introduc prin ţeasta ce pare a fi de plastilină, tuburi capilare, fire de lumină, până în substanţa cenuşie, pentru a-i extrage informaţiile cerebrale.
El, omul captiv, astfel e conectat la o consolă dispusă într-o încăpere din vecinătate, care redă tridimensional, hologramă laser, imagini din viaţa pacientului, prin procesarea informaţiilor din sfera subconştientului.
În faţa pupitrului analizorului, stă într-un fotoliu ergonomic, un om, un pic mai aparte şi ca înfăţişare: chelie proaspăt rasă, două orificii auditive fără pavilioane, frunte bombată şi înaltă, cu o cicatrice în mijloc, sprâcene - două protuberanţe osoase, ochii de culoarea cerului înnorat, nasul drept şi mare tronează deasupra unei mustăţi ce se prelungeşte până-n părul bărbii de culoarea corbului ce contrastează cu roşul buzelor, buze ce se ţuguie, trădând o starea de concentrare.
Nu este altul decât Zu, cel căruia i se încredinţă această misiune de către mai marele Mu, căpetenia expediţiei celeste. Ei aparţin unei civilizatii superioare, de pe o planetă din constelaţia Andromeda.
Zu cu platforma spaţială cu o tehnologie avansată, cu mult peste orice tehnologie de vârf de pe Pămant, si cu echipe de cybermuni -oameni sintetici cu inteligenţă artificială, va culege date despre evoluţia rasei umane, a speciilor de vieţuitoare, va măsura parametrii planetei: înălţimi, adâncimi, îndinderi deşertice, niveul de degradare a învelişului atmosferic, temperatura din interiorul ei, frevenţa de pulsaţie, distribuţia câmpului magnetic, nivelul radiaţiilor naturale şi artificiale şi nu numai, pregătind omenirea pentru o nouă eră.

Starea mentala de pace şi linişte a oamenilor comunei din apropierea navei, se datoră pe de o parte anulării câmpului gravitaţional în zona de staţionare, permitând navei să staţioneze suspendată în aer, fiind gata oricând să decoleze, cât şi datorită emisiei intenţionată de radiaţii cu aceiaşi frecvenăa şi fază cu a undelor cerebrale alfa şi teta.
Nava este dotată cu un generator de unde gama prin care se experimentează coordonarea de la distanţă a anumitor părţi ale creierului responsabile de gândirea abstractă, de meditaţie dar si de acţiuni voluntare, înlăturând stresul, îmbătrânirea neuronală.

Oamenii trec prin stări confuze, de la indiferentă faţă de tot ce-i înconjoară, somnolenţă socială până la beatitudine.
Asa se face că zvonul: primarul nu-i de găsit, de parcă îl înghiţi pământul, îl interpretă pe oricare altul: vaca, nu ştiu cărei ţaţe, nu mai dă lapte, o nevăstuică a muşcat-o de ţâţe.
Zada, o femeie recunoscută ca aţâţâtoare, vecină cu Vica, nevasta primarului de-abia ales Vasi, încercă, să-i arunce pe ogorul minţii, o sămânţă de gelozie: nu întâmplător a dispărut şi Anuşca, femeia care îi singură mai tot timpul.
Altădată s-ar fi aprins la auzul acestei veşti, dar acum a primit-o cu o linişte interioară, soră cu indiferenţa, minunându-se şi ea, poate să o fi schimbat noul ei statut social, soţul a ajuns primar.

- Cum ai dormit ? –o întrebă, pe ocolite, Zada.

- Greu am pus geană pe geană, gândindu-mă la el, cât de greu i-o fi să trudească cu mintea zi şi noapte. Ce ştii tu ce-i aia să munceşti cu capul. – îi răspunse repede Vica, nerecunoscând că s-a întrebat toată noaptea: pe unde o fi umblând domnul ei primar Vasi?

- Hai, că te îmbeţi cu vorbe frumoase. Ştii că Anuşca a dispărut de ieri dimineaţă, de-acasă?- o suci brusc Zada, urmărind vreo tresărire pe faţa vecinei.

- O fi luat-o cu el, Vania, aşa cum îi promisese, când veni ultima dată, acolo departe,la parohia lui, de-o fi adevărat. Vica refuză să se gândească la ce se gândea Zada: al ei să fi fugit cu Anuşca.

- Esti rămasă în urmă cu ştirile de la radio-şanţ. Vania îi venit de doua zile, ieri pe la amiază, se învârtea ca o curcă prin curte. M-a văzut, a venit la gard, părea speriat, uluit. Mi-a spus că Anuşca a dispărut în zori de zi, în cămaşă de noapte, şi dacă până-n seară nu se întoarce,va anunţa primarul şi poliţia de proximitate.

- Cum să plece, tu, aşa fără ca el să o fi văzut, sau să fi simţit când s-a mişcat patul? Au unii bărbaţi o nesimţire, dimineaţa, soră cu moartea. – se prinse în discuţie, antrenându-şi subconştientul, Vica.

- Să ştii, că nu toţi sunt aşa ca al tău. Să te cruceşti, nu alta, Vania mi-a spus, rugându-mă să nu-i întind vorba, să nu-l creadă lumea că nu-i cu mintea acasă, cum Anuşca a fost trasă prin ferestră, pe care o deschise să ia o gură de aer, de o forţă nevăzută, ca şi cum ar fi fost aspirată. Să nu mai spui nici tu la nimenea! - vorbi cu un aer conspirativ Zada. E dus de-a binelea Vania.

- Vasi al meu nu are puterea asta, - gândi cu glas Vica.

- Vica, ţi-am zis eu, că Vasi al tău a tras-o pe Anuşca? – disimulându-şi intenţia, Zada.

- Nu, nu, tu nu zici nimic, doar te plimbi cu vorba, ca o muscă în jurul balegăi de vacă, – zise înciudată Vica. Cum m-am lăsat prinsă în capcana întinsă de Zada, tocmai eu, nevastă de primar, şi nu-mi explic cum de nu i-am răspuns pe măsură.

Zada se minună că ceva o frânează, să nu o scuipe între ochi.

- Eu mă duc până la primărie, să scot o adeverinţă că nu am alte venituri decât pensia de urmaş, - gândise cu glas Zada.

- Poţi să mergi, ai dreptul, mergi la primar nu la soţul meu, spuse Vica,- reţinâdu-şi vorbele: te mâncă-ncur musca!

În tot acest timp, Zu ţinând între dinţi electro-trabucul, se delectă cu filmul vieţii pământeanului cu nume de cod Pro, o transpunere in video tridimensional a evenimentelor din subconştient, de la vârsta când materia cenuşie a început să păstreze evenimentele şi până la ultima imagine de dinainte de a fi teleportat din biroul de primar: el făcând sex cu ea, pe o canapea.

Derulă filmul făcând stop pe scene care se repetă obsesiv: să conducă pe alţii şi să facă sex. Obrajii lui Zu prinse o uşoară roşeţă, imaginile similare cu ultima răscolindu-l. Încet obrajii işi recăpătă culoarea, iar pe frunte cutele i se adânci: în viitoarea era, oamenii n-ar trebui să mai aibă obsesia sexului.
Lumina roşie din vârful electro-trabucului crescu în intensitate, semn ca Zu solicită o doza mai mare de fum de mirodenie, înainte să cadă în stare de meditaţie pentru a intra în legătură cu cei dragi de acasă.

Meniu electoral

PSD s-a recăsatorit cu PC, fosta sotie imorala, uitându-i toate comportările de traseistă. Cu ce a reuşit PC-ul să-l îmbrobodească a doua oară ?

Nu cred că cele trei procente, cât marja de eroare a oricărui sondaj electoral, au fost motivul de împăcare.

Ei au un tătuc bogat şi nu sărac şi curat.
Ehei! Antenele lui Felix sunt ispita. În campania electorala din toamna, antenele vor fi bune şi de lovit adversarii la ţurloaie.

Familia întregită şi-a unit Consiliile Naţionale sub deviza:

”îţi dau pensii, salarii, ajutoare, preţuri mici la mâncare”.

Meniul pentru nunta PSD cu PC (se va juca si mânca patru ani):

- 1000 de roni salariul minim;
- 1000 de km de autostradă;
- 1000 de km de cale ferată;
- 1000 de sali de sport;
- 1000 (în cod binar) de stadioane tip UEFA.

şi mezelicuri:

- a 13 pensie(nu este ajutorul de înmormântare);
- 10 procente impozit pe salarii mici;
- dublarea pensiilor de agricultor ( tot mici vor rămâne).

Şi ca totul să pară credibil, s-a propus la final un Cod de intergitate şi moralitate, adică cine-i bogat , tot bogat va rămâne iar cine-i sărac ... (s-a terminat cerneala) .

UPDATE

Început de poem

Din milioane şi milioane de piepturi, răsuna în pieţe şi pe stadioane, dar şi pe văi şi câmpii, ca un cântec de slavă, urarea : Să ne trăiţi o mie de ani !

Rugă pentru vrăjmaşi

Ce naşte pisica, şoareci prinde, copilul lui Osama bin Laden vrea să-i distrugă pe americani şi englezi.
Hamza fiul "geniului" , mergând pe urmele tatălui, militează pentru distrugerea Americii, Marii Britanii, Franţei şi Danemarcei (pentru început), postând pe net un poem în versuri.
Din publicaţia The Sun, trecând prin Rompres, ar veni aşa:

"Grabiti distrugerea Americii, a Marii Britanii, Frantei si Danemarcei ...
O, Doamne, blagosloveste-i pe luptatori si loveste-i pe necredinciosi si pe tradatori.
O, Doamne, calauzeste-i pe tinerii natiunii islamice, ajuta-i sa devina luptatori ...
fii ingaduitor cu cei care doresc sa mearga la Jihad".

Nu trebuie să ne amăgim că este un ingenuu, ca este un copil de 16 ani, ca Dumnezeu nu-l va asculta, ...
Prinţul terorii, Hamza, nu ştie că la acelaşi Dumnezeu se roagă şi cei, pe care îi numeste necredincioşi şi trădători?
Cum ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu, cum sa-I spunem ca Hamza seamănă sămânţa urii?

Părintele Gherontie Puiu, de la mânăstirea Caraiman, ce-i aşezată pe un mic platou la poale de Bucegi, ne învaţă să ne rugăm şi pentru vrăjmaşii noştrii, să spunem de 30 de ori pe zi, timp de patruzeci de zile:

"Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei".

Şi adaug, în context:

"O, Doamne, dacă ajunge la tine rugăciunea lui Hamza bin Laden,
nu-i da răspuns, nu-i da reply, dă-i înţelepciune, dă-i puterea de a îngădui că toţi oamenii sunt fiii Tăi.
Ia-i puterea de a aprinde vrăjmăşia între oameni, şterge-i PIN-ul urii din sufletul lui, să creadă că nu războiul dintre oameni este sfânt, doar iubirea aproapelui".

Haideţi, de 30 de ori pe zi, nu-i greu, nu-s flotări!

Marele Urs o joacă pe UE

Era de aşteptat ca la summitul Rusia - UE, Putin să se prezinte cu Medvedev de mână, fiind copilul lui de suflet (cum merge mama cu odrasla, în prima zi din clasa întai). Ehei, nicidecum!

La întâlnirea cu mai marii Uniunii noastre, a gândit sucit, mâncase mult sushi.

Nevasta-sa, Svetlana, maestră în arte culinare, i-o fi preparat peşte crud învelit în foi de alge, sushi, un fel de sărmaluţe japoneze, încât i s-o fi aplecat, de cât a mâncat.

Fie haleala cât de buna, dacă-i multă , nu mai gândeşti bine, tot sângele de la cap asită digestia.

Printre râgâieli şi frânturi de vorbe, dă de înţeles, ( rusului niciodată nu-i intuiesti gândurile, acţiunile) că la iarnă preţul la gaz se va dubla, ceva rotund şi frumos, mia de dolari pentru mia de metri cubi. Sau poate este un mesaj învelit în foi de alge: renuntaţi la scutul antirachetă - Uncle Sam, şi veţi avea gaz la iarna cât pentru toate arzătoarele.

Mărirea preţului gazului, la noi, începând cu întai iulie, este aşa cam cât trei icre de nisetru. Am zice că Medvedev e băiat bun, ne-a spus acum, când gazul nu prea se arde în draci, poţi face o omletă şi pe o lespede de piatră arsă de soare.

Ne-a lăsat timp pentru strategii.

Până la iarnă, speranţa, că se va finaliza magistrala Nabuco, este mică, cât o icră neagră, se pare că Medvedev i-a învelit pe azerbaidjeni în foi de alge, făcându-i sushi.

La iarnă, când vor crăpa pietrele, unii se vor îmbuiba cu sushi şi icre negre iar alţii nici măcar cu icre de crap pe felie de mămăligă. De le-ar crăpa!

Zolotoe Kol'tso - Nicevo ne polucitsia

Singuri in Univers

Pe Pamant mai sunt conflicte armate, sunt tot mai multe acte teroriste, militarii nu mai mor in transee, mor imbratisati cu civilii, bolile incurabile ating si pe copii, ard padurile sau sunt defrisate, se intind zonele desertice, se topesc ghetarii, zonele temperate devin tropicale, raurile ies din matca, cutremurile sunt tot mai devastatoare, alimentele sunt la mare pret, saracia se intinde ca o caracatita, se consuma in draci petrol si gaze, creste de la zi la zi productia de masini echipate cu motoare cu ardere interna, cresc preturile, creste ura dintre oameni …

Tot pe acelasi Pamant si in acelasi timp traiesc oameni, special dotati, cu imaginatie debordanta, avangarda civilizatiei noastre, care sustin ipoteza ca nu suntem singuri in Univers, ca ar exista o civilizatie hiperavansata undeva ascunsa pe o planeta, intr-o galaxie, si ca nu s-a intreprins nimic inteligent pentru a semnala lor ca existam si noi.

La scara Universului, nu numai Pamantul, dar si sistemul nostru Solar este ca un diamant cat o margea, undeva pe fundul oceanului.

S-a facut prea putin si fara anvergura. Probabilitatea ca un mesaj trimis cu sonda spatiala Voyager, sa ajunga la destinatie, a fost extrem de mica, ca si mesagerul.
O fi trecut sonda prin apropierea unei civilizatii dar nu a bagat-o nimeni in seama, confundand-o cu un tantar.

Mai nou, se avanseaza ideea, de a modifica pozitia unor stele din sistemul nostru solar, care la randul lor vor modifica traiectoria Soarelui prin galaxia Calea Lactee, acest fenomen artificial atragandu-le atentia asupra noastra.

Pana vom reusi sa le facem din ochi cu stelele, poate sa dureze zeci de mii de ani, trebuie ca prin solutii inteligente, sa oprim conflictele armate, sa controlam clima, sa folosim energia gravitationala, sa asiguram hrana pentru toata omenirea, sa gasim leacul bolilor incurabile, … si cand toate acestea si altele se vor rezolva atunci se va spune ca o civilizatie mult superioara celei de astazi a venit pe Pamant.

Extraterestrii sunt urmasii urmasilor urmasilor nostri.