Se afișează postările cu eticheta politica omului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politica omului. Afișați toate postările

10 nov. 2014

Constat, doar

Iată că românii din diasporă ne arată prin menifestaţiile de amploare întreprinse că nu mai sunt dispersaţi ci disperaţi că n-au mai ajuns  să intre în cabina de vot. Vor ajunge  in al doilea tur. Dacă nu? Vom vedea ce se va mai întâmpla!

În campania dinaintea turului doi pentru prezidenţiale românii din ţară  sunt împărţiţi inegal, cei din Transilvania şi Banat ţin mai mult cu Iohannis, pe când cei din celelalte provincii istorice preponderent  cu  Ponta. Balanţa sorţilor de izbândă înclină în favoarea lui Ponta. Iohannis  va trebui să mai pună  "greutăţi" şi nu tare pe talerul său. De unde şi de la cine?

4 oct. 2014

Nu suntem sanatosi

Slabe sanse sa ne vindecam. Treburile cu jumatati de masura ne aprenteaza ca o tara de la margine de lume. Sunt ani de cand cu cu mare pompa s-a inaugurat un capat de autostrada si aceasta nici astazi nu are amenajate statii, locuri unde sa tragi pe dreapta, si nici garduri de protectie a masinilor de animale ratacite sau chiar si oameni imprudenti.

In aceeasi nota caracteristica noua, romanilor, ieri, pe campul din Ghimbav, s-a inaugurat doar pista de beton a  aeroportului international. Atat, doar covorul de beton, fara balize, marcaje, instalatii electrice, turn de control, bretele, canalizare, etc. Aceasta inaugurare a unui pseudo aeroport s-a facut cu trambete si surle, martori fiind  Ioan Rus si Constantin Nita - ministri in cabinetul Ponta, Aristotel Cancescu - presedintele C.J. (mama si moasa proiectului), Sorinel Ciobanu - directorul Companiei Aeroporturi Bucuresti, parlamentari brasoveni, consilieri. Cui serveste aceasta demonstratie in aer liber? Pista a fost inaugurat prin decolarea si aterizarea unui avion de mici dimensiuni. Pe cine mintim? Asa scrie in caietul de sarcini, in proiect, privitor la receptia unui aeroport international? Omologarea pistei se face prin zborul unui unui avion de mici dimensiuni, a unui bondar? De ce nu a venit un aparat din clasa transport persoane, gen Boeing? Mas-ca-ra-da, asta e cuvantul potrivit. Pesemne ca cei care aveau obligatia de a plati lucrarile pentru pista, zeci de milioane de euro, aveau nevoie de acest spectacol ca pe un act de receptie. Jalnic! Bataie de joc pe bani publici!
 Aici, pe site-ul CJ Brasov, gasim cateva date despre acest proiect. Sunt sanse mari ca pista aceasta sa fie inecata in buruieni. Spun asta, fiindca nu mai sunt bani pentru a continua lucrarile. Si acestea nu sunt putine si nici lipsite de importanta, fara de care nu vom avea niciodata aeroprt international operational la Ghimbav. Pe site-ul aeroportubrasov.ro nu a aparut nicio informatie legat de acest ultim eveniment, poate ca inca se lucreaza la impachetarea lui intr-un ambalaj cat mai lucios.

31 iul. 2014

Poante

Ponta si-a anuntat candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni dupa o vizita neprogramata  in localitatile valcene si gorjene maturate de apele involburate ale Lotrului, Gilortului, Oltetului, Cernei. O coincidenta nefericita? Da de unde! Candidatul  si politrucii din preajma  acestuia s-au adaptat pe loc, s-au adapat in discursul lor laudativ din izvorul de fapte eroice de pe frontul apelor nebune.  

"Sint foarte incarcat pozitiv pentru ca am fost cu Victor Ponta in cateva comune afectate de inundatii... Victor Ponta va fi presedinte cind se va numara ultimul buletin de vot."(Liviu Dragnea)

"Ponta va fi primul presedinte care va fi transpus masurile stingii, dar si ale dreptei, in masuri economice eficiente." (Gabriel Oprea)

"Ii multumesc pentru ca se bate in fiecare zi pentru Romania, pentru ca ne face mandri cand ne reprezinta in afara tarii, pentru ca a transformat Romania in tigrul Europei. (Olguta Vasilescu)
"Dl Ponta e acolo unde sint inundatii, unde oamenii sint in nevoi. Il voi vota pe Victor Ponta presedinte pentru ca toti copiii nostri sa primeasca la scoala tot ce e necesar" (Ecaterina Andronescu)
"Sintem intr-o regiune care are mult de suferit si are nevoie de noi.  Stiti ca digurile nereparate de 50-60 de ani trebuie reparate de noi, stiti ca oamenii nu si-au reparat casele dupa inundatiile din 2005 si le reparam noi.
Ma intreb daca doamnele de la PNL sau PMP au dat din Monte Carlo comunicatele despre inundatii. 
Stiu Cotroceniul, va trebui sa scoatem spiritele rele de acolo.
Am angajat imediat dupa absolvire pe toti cei care au terminat invatamintul militar.
Stiu foarte bine cum putem face institutiile statului sa lucreze pentru interesul national si pentru cetateni.
Avem laser, dar nu avem spitale." (Victor Ponta)

15 iun. 2014

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...

In Nirvana 

Sînt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie:
 — Îți place să te ocupi cu literatura... Am și eu un băiat în trupă care citește mult; este foarte învățat, știe nemțește și are mare talent: face poezii; ne-a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ți-ar face plăcere să-l cunoști. Și-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte și la grajd — culcat în fîn și citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărți nemțești. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un vițiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine știe ce împrejurare. Actorul îi propuse să-l ia sufler, cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie.
Își luase biblioteca și acuma se afla în București. Seara trebuia să vie la directorul lui — astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu știu pentru ce, îmi închipuiam pe tinărul aventurar ca pe o ființă extraordinară, un erou, un viitor om mare. În închipuirea mea, văzîndu-l în revoltă față cu practica vieții comune, găseam că disprețul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se trag exemplarele stereotipe cu miile de duzine. Deși în genere teoria de la care plecam eu ca să gîndesc astfel — că adică, un om mare trebuie in toate să fie ca neoamenii — era pripită, poate chiar de loc întemeiată, în speță însă s-a adeverit cu prisos.
Tînărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd și adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. — Mă recomand, Mihail Eminescu. Așa l-am cunoscut eu. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie! Hotărît, închipuirea nu mă înșelase... Era un copil minunat.
Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încîntat.
— Dacă-ți place așa de mult poezia, trebuie să și scrii, i-am zis... Am aflat eu că dumneata ai și scris.
 — Da, am scris.
— Atunci — și mie-mi place poezia, deși nu pot scrie — fii bun și arată-mi și mie o poezie de dumneata.
Eminescu s-a executat numaidecît. Era o bucată dedicată unei actrițe de care el era foarte înamorat... D-abia mai țiu minte. Știu atîta, că era vorba de strălucirea și bogățiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam așa ceva. Poezia aceasta îmi pare că s-a publicat prin 68 sau 69 în Familia din Pesta. A doua zi seara ne-am întîlnit iarăși. Dar peste zi o nemulțumire intimă intervenise. Actrița fusese foarte puțin mișcată de mîhnirea regelui asirian. Eminescu era de astă dată tăcut și posomorît, vorbea foarte puțin și contradicția îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoșteam. A plecat să se culce devreme, și dimineața, la amiazi cînd m-am dus la el, l-am găsit tot dormind. L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua rîzînd, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ștefan cel Mare, și mi-a cîntat doina. Îi trecuse ciuda regelui asirian și acum se bucura în liniște de avuțiile și strălucirea lui. Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas pînă în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blînd și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am așteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s-a întors fără dînsul. Părintele lui, de fel din Botoșani, l-a regăsit pe excentricul fugar și, mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, și d-acolo l-a trimis la Viena.

Am văzut mai tirziu: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...” Eminescu își ținea făgăduiala: copilul creștea om mare. Mai în urmă, l-am întîlnit tot aici pe Eminescu, cu un frate al lui, ofițer. Plecau amîndoi în străinătate — el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot așa de frumos, de blînd și de ciudat — o izbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în cîteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i și a dat un examen care l-a făcut pe mareșalul Moltke (Nota: Moltke Helmuth Karl Bernard (1800 - 1891), mare tactician și strateg prusac) să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărît să-l ia pe lîngă dînsul. Ca să-și încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă și, fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat.
Peste mai multă vreme, cînd am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului, el mi-a răspuns rîzînd:
 — Mai bine! ăla era mai cuminte ca noi!
Peste cîțiva ani a venit în București tata lui Eminescu. Era un bătrîn foarte drăguț, glumeț și original. Făcuse o bună afacere și venise să-i cumpere fiului haine și ceasornic și să-i deie „din viață” o sută de galbeni, partea lui de moștenire din averea părintească. L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă mama lui trăiește. Mama murise, dar, după aerul posomorît cu care mi-a răspuns, am înțeles că de moartea ei se legau niște amintiri mai crude decît ca de o moarte normală, nu numai dureroase, dar și neplăcute. Am aflat apoi că o soră a lui, care-l iubea foarte, trăia retrasă într-o mănăstire: biata fată era paralizată din copilărie. Și au fost oameni, nu de rînd, oameni de seamă, cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de un vițiu. Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum vițios. În lumea asta mulțimea celor de rînd crede că plăcerile materiale ale vieții sunt privilejul lor exclusiv și că oamenii rari nu au voie să aibă și defecte. Avea un temperament de o excesivă neegalitate, și cînd o pasiune îl apuca era o tortură nepomenită. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvîrșire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o zbuciumare teribilă, o încordare a simțirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfîrșească. Cînd ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit, ca „Luceafărul lui — nemuritor și rece". Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul și să-mi cînte Nirvana, ținta supremă a lui Buda-Qakiamuni. O așa încordare, un așa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfîrșitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce și să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmașului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile și bătrîne, în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieți și germenul distrugerii finale a rasei — geniul cu nebunia.

Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana, a fost tot așa de dureroasă cît și de strălucită. În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență; cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub „teiul sfînt”, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși. Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit și de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările. Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana — așa de frumos cîntată, atît de mult dorită — pentru dînsul prea tîrziu, prea devreme pentru noi.
 I.L.Caragiale, 1889, iunie 18.

17 apr. 2014

Victor Ponta, copilot pe F-16


Premierul Victor Ponta a profitat de ocazia Exercitiului militar romanao-american Dacian-Viper de la Baza Aeriana nr. 71 de la Campia Turzii pentru a zburat pe avionul de lupta cu dubla comanda, F-16, pilotat de un aviator american.  S-a intamplat in Joia Mare, in 17 aprilie  2014.   Avem un premier nu numai sanatos ci si curajos, daca a suportat  viteza supersonica si suprasarcinile  ivite pe timpul  evolutiei aparatului  in aer. Cu acest exercitiu  Victor Viorel Ponta va fi mai puternic in confruntarea cu  presedintele  Traian Basescu de  la care asteaptam  o replica pe masura. Datorita varstei presedintelui se admite o disepensa: sa zboare cu parapanta. Pe cat de inversunat il stim ca e, nu-i exclus sa-l vedem evoluand cu  MIG 21 Lancer.



18 mar. 2014

Lumea lui Putin

E scris negru pe alb: “Rusia, ţinând cont de voinţa locuitorilor din Crimeea, exprimată prin referendumul din 17 martie 2014, decide recunoaşterea Republicii Crimeea ca stat suveran şi independent în care oraşul Sevastopol are un rol special” (MEDIAFAX – Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat luni un decret prin care recunoaşte independenţa regiunii ucrainene Crimeea, anunţă Preşedinţia Rusiei, citată de AFP.

Nu este binee! Cum de lumea  inghite asa ceva? Mai întâi, armata lui Putin ocupa Crimeea, pe uscat, prin aer, pe sub apă şi la nici doua săptămâni pac, referendum! Bravos! Ce facem, ne întoarcem în anii 30, adică cine este înarmat până în  dinţi face ce vrea muşchii lui ... Unul dictează şi toţi greii lumii iau notiţe?

ONU, UE, OSCE, NATO  sunt neputincioase, cum în anii '30 din secolul trecut,  Anglia, Franţa, Italia  au permis Germaniei fasciste să anexeze Austria (13 martie 1938) şi Regiunea Sudetă aparţinând Cehoslovaciei (30 sept. 1938).  

Şi atunci se mima democraţia. Iată, cum!
Devotat principiilor democratice şi convins că votul popular va pune capăt ingerinţelor Germaniei în treburile interne ale ţării sale, cancelarul austriac Kurt Schuschnigg a încercat să organizeze un plebiscit.  (Magazin istoric )

19 feb. 2014

Jocurile politice de iarna


Jocurile politice de iarnă de la Bucureşti deschise de  usl-iştii liberali în ziua de 7 februarie (în aceeaşi zi se dădea şi startul  Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci),  prin propunerea de remaniere a guvernului cu patru noi miniştri liberali, dintre aceştia pe Klaus Johannis  în funcţia de  vicepremier , nu se vor stinge   în 23 februarie, când se vor închide Jocurile  Olimpice. 

Dacă  Crin Antonescu a deschis aceste neaşteptate jocuri politice, Victor Ponta are (ne)onoranta sarcina de a le închide. Le închide? Nu le închide! Nu o spune, dar se vede de la o poştă că   nu îl vrea pe Johannis  în dreapta sa. De ce? Victor Ponta vede până  departe, adică nu se mai vede premier după ce Crin Antonescu va ajunge la Cotroceni după alegerile prezidenţiale din noiembrie. Guvernul său va fi demis şi Klaus Johannis va fi numit pentru forma un nou guvern!  Este un posibil scenariu. Uneori viaţa bate filmul. Joc la două capete!

Pe de altă parte  Victor Ponta, ca şi fetiţa cu chibrituri,  s-a jucat cu USL de două ori. Primul joc l-a  făcut în  noaptea de după alegerile parlamentare din 2012, când a vobit cu liderul UDMR despre o participare a maghiarilor în viitorul  guvern. Joc la două capete!

Al doilea joc a fost pactul de coabitare cu Traian Băsescu, în loc să se lepede de acesta ca de dracul. Jocul la două capete!

Alt   joc politic este de dată recentă, prin înfiinţarea USD (PSD, PC, UNPR)  pentru alegerile europarlamentare din 25 mai a.c. Jocul  la două capete!

Însă nici Crin Antonescu nu este faţă de biserică. A propus pe Klaus Johannis pentru o funcţie de vicepremier, ştiind că pentru asta Victor Ponta fie va trebui să înfiinţeze un nou post, al patrulea, fie va trebui să-l numească în locul unora dintre cei trei vicepremieri existenţi. 

Liderii celor două partide  joacă tare,  nu lasă nicio portiţă de trecere. E jocul a două capete!

Daca o criza biliara nu trece cu ceaiuri, comprese, rugaciuni ramane ca unica solutie bisturiul. Adio fripturi şi şorici.

18 ian. 2014

Presedintele României vs. Reporterul Antenei 3


Pe site-ul Preşedintele României este postat  Comunicat de presă privind Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu din seara de 16 ianuarie 2014. 

Din comunicat am extras aici discuţia controversată dintre reporterul Antenei 3 şi presedintele  Traian Băsescu. Din comunicat lipseşte numele reporterului deşi acesta s-a prezentat :

Reporter:       Bună seara, domnule președinte. Ionuț Cristache, Antena 3. Aș dori să vă...

Întrebare:   Voiam să vă...    .

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu:  Staţi, staţi, staţi. Postul de propagandă,  dezinformare şi înşelare a românilor, da? Antena 3! 

Întrebare: Voiam să vă...

Postul patronat de domnul Voiculescu, care a fost condamnat, în primă instanţă, la cinci ani, pentru furt?

Întrebare:  Domnule preşedinte, permiteţi-mi să vă adresez întrebarea. 

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Voiam să mă conving dacă este postul

Antena 3, acela despre care v-am spus.

Întrebare: Acesta nu este un meci între mine şi dumneavoastră. Eu am o întrebare, la care sper

să obţin un răspuns. Domnul Voiculescu nu este aici.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Dar dumneavoastră., în calitate de ziarist al
postului de dezinformare Antena 3, da?

Întrebare: Dar nu înţeleg de ce sunteţi...

Preş edintele României, domnul Traian Băsescu: Vă rog!

Întrebare: Pot să vă întreb?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Puneţi întrebarea!

Întrebare: Cum aţi reacţionat, când fiica dumneavoastră v-a înştiinţat că lucrează pentru NIS
Petrol, subsidiara Gazprom în România, şi că obţine bani de la Gazprom?

Pre edintele României, domnul Traian Băsescu: Nu m-a informat.

Întrebare: V-am informat eu, acum. Noi avem documente, mărturii video, le-am difuzat aseară.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule ziarist, pentru că minţiţi; fiica mea

nu a obţinut niciodată bani de la Gazprom.

Întrebare: Avem contracte.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Asta este o minciună a securistului
Voiculescu pe care, din păcate, o pune în gura unor copii. Dumneavoastră sunteţi un copil.
Pentru banii lui Voiculescu renunţaţi să minţiţi!

Întrebare: Dar nu este o minciună, domnule preşedinte.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă mulţumesc. V-am răspuns.

Întrebare: Am acte. Vreţi să vi le aduc?

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă mulţumesc, v-am dat răspunsul. Ce acte
aveţi? Că a luat bani de la Gazprom? Nu vă e...

Întrebare: Nu, dar avem contracte.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Ştiţi ce face un notar?


Întrebare: Toate achiziţiile făcute în România de Gazprom au fost legalizate de notarul Ioana

Băsescu.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule ziarist, minţiţi, ca şi patronul
dumneavoastră, condamnat la cinci ani, ca şi postul dumneavoastră de propagandă.
Mulţumesc.

Întrebare: Chiar nu mint, domnule preşedinte. Sper să...


Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Chiar minţiţi...

Întrebare: ... sper să-mi daţi un răspuns...
Preş edintele României, domnul Traian Băsescu: ...eu nu vă contrazic, că Ioana poate avea

legalizare de acte de la oricine.

Întrebare: Păi, despre asta este vorba. Despre asta este vorba.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Păi, şi cum vă permiteţi să spuneţi că a luat

bani de la Gazprom?

Întrebare: Păi, când prestezi servicii pentru cineva, eşti plătit. Dânsa a legalizat prin biroul
notarial acele acte de achiziţionare.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu. A făcut fiica mea un contract cu

Gazprom-ul?

Întrebare: Nu. Cu NIS Petrol. Care este subsidiară a Gazprom.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Minţiţi, ca securistul Voiculescu. Vă

mulţumesc.

Întrebare: Dar nu mint şi nu are legătură ... dumneavoastră şi...

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Renunţaţi. Renunţaţi, că NIS-ul, din câte ştiu
eu, este o companie sârbă.

Întrebare: (...) Gazprom-ul.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bun. Şi postul Antena 1 este cumpărat de un

securist, şi dumneavoastră spuneţi că nu sunteţi securişt, nu? Nu-i cumpărat de un turnător,
Antena 1? 

Întrebare: (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Şi vă face cineva turnător şi pe 
dumneavoastră?

Întrebare: (...) 

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: O.K. 

Întrebare: (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Pentru că nu ştiu.

Întrebare: (...)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aha! Şi eu trebuie să vă cred.

Întrebare: (...)  Pe site lipseste ce a spus  reporterul:    Vă aduc documentele.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule, nu mi le aduce-ţi mie. Dacă a
făcut un contract cu Gazprom, este una; dacă, în calitate de notar, a spus că vă cheamă cum vă
cheamă, notaru-i notar, doar constată. 





2 aug. 2013

Mitica de la Liga canta la chimval

Astăzi pe la amiază, în timp ce Mitică de la Ligă cânta, la chimval, o arie din opera sa bufă, el s-a trezit pălit în părţile  moi cu un taler, un tas.  Mai ieri, el se lăuda, că după ce nu va mai fi... în viata, nicidecum dupa ce nu va mai fi preşedintele ligii,  va rămâne păstrat în formol mădularul... aşa cum i s-a păstrat şi lui  Terente.

Comunicat de pe site-ul Ligii profesioniste de fotbal:

COMUNICAT DE PRESA

          Conform Hotararii Tribunalului arbitral al sportului de la Lausanne TASS A/3247 din data de 02.08.2013, s-a decis imperativ inregistrarea clubului CS CONCORDIA CHIAJNA in prima divizie a Romaniei, pentru sezonul competitional 2013/2014, in locul SC FC RAPID SA.
          Urmare a acestei decizii, Comitetul de urgenta al LPF, la solicitarea clubului CS CONCORDIA CHIANA, in conformitate cu art.14 din ROAF si acceptului clubului FC STEAUA, a hotarat ca partida FC STEAUA – CS CONCORDIA CHIAJNA, contand pentru cea de-a III-a etapa a Ligii I la fotbal, editia 2013/2014, sa se dispute la o data care va fi stabilita ulterior.
                                                                               SECRETAR GENERAL,
                                                                            VALENTIN ALEXANDRU
Sursa: de aici!

În comunicat sunt mici erori de redactare, şi ar fi de înţeles când  TAS-ul te loveste peste mana 
(citat din opera bufa a lui Mitica):
 - arbitral in loc de arbitraj (ro.) 
-  TASS in loc  de TAS; aici nu este vorba de agentia rusa de presa,  ci de  Tribunal Arbitral du Sport  (fr.) sau CAS - Court of Arbitration for  Sport (en.)


Ce mai contează aceste erori pe lângă marea eroare a comitetului executiv al FRF de a  decide prin vot (cine a votat?) de a se juca un meci de baraj între  Concordia Chiajna si Rapid.  Nu era mai simplu şi în litera regulamentului: nu ai licenta treci in liga secundă,  şi pe locul rămas vacant  vine echipa aflată prima sub linia clasamentului,  adica Concordia Chiajna.

Ce mai conteaza aceste erori de redactare, fata de impactul finaciar asupra celor doi noi investitori veniţi să salveze Rapidul,  faţă de amărăciunea  suporterilor echipelor Rapid si Steaua, asupra celor care are au cumparat bilete pentru meciul de mâine seară,  de pe Arena Natională, si multe altele ce vor veni... la vale ca un bulgăre din ce în ce mai mare.
Asa că este îndreptăţită reacţia patronilor  Rapidului: Comitetul Executiv al FRF ar trebui sa-si dea demisia  
În acest timp Mitică de la Liga contiună să cânte din chimval... pesemne că-i place la nebunie când si le prinde între talere, sau între tas-uri

18 iun. 2013

Muzica poate schimba lumea



 Un mesaj postat de către  Michalis Economu,  dirijorul Orchestrei Naţionale de Radio a Greciei, pe pagina sa de  facebook : 

  Ladies and gentlemen, this is our National Radio Orchestra and Chorus. They were both shut down along with the state tv channel three days ago. 2650 families are now with no job. This video was made tonight in their rehearsal room. Musicians playing and crying. 5000 people watching on the video wall outside of the building screaming and supporting us. Please do the same. We need support. Let us save our ART. Let ART save the world...

"Muzica poate schimba lumea"
 "Muzicienii canta şi plâng"

15 iun. 2013

Plebiscit, coane Fănică

După prima suspenadre din funcţia sa de Preşedinte, când 320 de parlamentari au votat pentru,  Traian Băsescu nu a pierdut nicio ocazie de a se răzbuna pe parlamentari, inducând în mentalul colectiv ideea că ei servesc doar interesele proprii şi de grup.  Aşa s-a întâmplat şi la ultima ceremonie de la Palat -  depunerea jurământului de către cei 3 noi membri ai  Curţii Constituţionale.  De faţă cu Preşedinţii celor două Camere şi cu cei 9 membri ai Curţii, T.B. i-a dat în cap lui  Crin Antonescu, la modul figurativ, cu proiectul de modificare a constituţiei, proiect al  majorităţii parlamentare (preşedintele statului sfidează majoritatea de 70 %).  Preşedintele  a scos sabia de sub foaia cu protocolul  de coabitare şi cu o lovitură a atins atât Parlamentul cât şi Curtea,  avertizând că  nu va aproba proiectul dacă acesta nu va prevedea un parlament cu o singură cameră şi cu 300 membri, şi că îl va trimite Curţii, convins că aceasta nu va da girul, va fi de partea sa. Şi a mai lovit o dată, a treia oară în acea seară,  în popor, în demnitatea acestuia,  chemându-l la referendum înainte ca Parlamentul  să voteze modificările la Constituţie. Va întreba din nou poporul dacă e de acord cu 300 parlamentari şi un  parlament unicameral.  Ştie că va mai fi un referendum, obligatoriu pentru modificările aduse Constituţiei,  şi mai ştie şi câţi bani din buget se cheltuie pentru organizarea unui referendum. Chai dacă ar lua bani din bugetul instituţiei prezidenţiale, reluarea referendumului din 2009 este un abuz în serviciu,  un afront adus democraţiei.  Daca majoritatea parlamentară, iniţiatoarea modificărilor aduse Constituţiei, nu va lua în discuţie  reducerea numărului de membri şi un parlament unicameral, la referendum cetăţenii vor decide, dacă dau sau nu dau gir noii constituţii. Aşa funcţionează  o democraţie liberă, nu una impusă. Preşedintele-jucător ne întoarce cu democraţia în Roma antică, pe vremea când  legile erau supuse votului plebei, de unde îşi are originea cuvântul plebiscit.  Pe ultima sută de metri a funcţiei sale, un an jumătate din zece,   el va face tot ce-i stă... în caracter, să pună beţe în roate activităţii instituţiei legiuitoare, Parlamentul. 

- Coane Fănică,  onorabile! pe când un plebiscit pentru  suspendarea ... mizerabilului?
- Stimabile, ai puţintică răbdare!

7 iun. 2013

Gardul Palatului...

Valeriu Zgonea, deputat de Dolj şi preşedinte de Cameră propune să  se dărâme gardul din faţa Palatului Parlamentului - Casa Poporului. Să se dărâme? Să nu se dărâme? Să nu se dărâme! Ba nu! Să se dărâme!  Dar cât va costa? Să nu ne mire dacă  o să aflăm că  va costa mai mult decât să ridici unul nou. Oricum, treaba va  fi precedată de licitaţie pentru proiect de demolare şi studiu de  fezabilitae, poate şi un studiu  de  impact asupra  mediului, dar şi al felului cum va arăta clădirea fărăr gard, poate va fi necesar şi un studiu de securitate a parlamentarului în una dintre multele situaţii noi ce se vor ivi printre care şi aceea cu cetăţeanul de rând, cu insul plimbându-se  pe aleea de sub fereastra biroului.  Aş mai  adăuga: studiu  privind costurile unui gard nou, începând cu faza de proiectare până la finalizarea construcţiei. Fără a intra în calcule precise, putem să admitem că până la faza cu distrugerea propriu-zisă a gardului, se va cheltui o sumă importantă   de la buget, adică   din buzunarul  cetăţeanului.  După ce se va arde această etapă premărgătaore, nu este exclus să se spună că nu se justifică dărâmarea gardului, însă banii alocaţi studiilor de tot felul vor fi deja  cheltuiţi. Dacă se va justifica că este bine să se dărâme gardul, se va trece la faza a doua, se va deschide un şantier de către firma câştigătoare. Această lucrare va da de lucru unor oameni, nu multora, dar, contează când vezi atâta  foame de bani şi   goană după un loc de muncă. Nu este rău atunci când se crează un loc de muncă chiar şi temporar. Poate se vrea reducerea  cu mai multe procente a şomajului! În cazul acesta va trebui ca cineva dintre demnitari, nu trebuie să ai mult curaj petru asta, să propună demolarea  Casei Poporului şi construirea unui Palat mai mic,doar  pentru 300 de parlamentari! Nu este exclus acest lucru, după ce ai un  precedent.  Va fi de lucru pentru multă lume şi pentru o lungă perioadă de  timp. În acest ipotetic caz,  se va lucra la altă scară. Se vor cheltui mult mai mulţi bani de la buget numai pentru proiect şi studii. Mai mult ca sigur că nu va fi suficient bugetul anual al Parlamentului. Studiile se vor lungi pe mai mulţi ani, poate chiar pe lungimea unui mandat.  Între timp,  că doar,  forţă de muncă nefolosită există, se poate trece la proiect şi studiu privind demolarea gardului Palatului Cotroceni. E fezabil proiectul, nu trebuie să cheltuieşti bani pe studii, numai dacă ne gândim că în ţară s-au dărâmat fabrici, uzine, combinate fără a se gândi prea mult cineva la zecile de mii de oameni rămaşi fără loc de muncă.  A mai rămas ceva de demolat, de distrus...?

26 mar. 2013

Vagabondeala

Ieri au fost iobagi pe feuda lui Zeus, şi le-a plăcut starea asta, da, le-a plăcuuut! Azi, când Zeus e în cădere liberă de pe vârful Olimp (oriunde şi oricum  el va ateriza, el tot îşi va sparge capul!), iobagii de ieri  îşi  fac bagajele şi fug  în tabăra celor care l-au înfruntat pe Zeus. Vagabondu' tot vagabond rămâne, chiar de-ar trece şi pe sub furcile caudine.

Ce a ajuns  pedeleul în zilele astea?   Coada buldogului ? O  moleculă iradiată? Dacă o fi  coada buldogului, pagubă în ciuperci! Însă dacă e o moleculă iradiată, nu e bine, apar electroni vagabonzi, şi unde se duc ăştia? Asta e problema! Cine îi atrage? Atomul care îi atrage va avea sarcină negativă!!! E bine? Nu e bine!


11 feb. 2013

Haita de lupi

Ca o haită de lupi,  patru televizuni de ştiri, s-au întrecut una pe alta, în a rupe o halcă din animalul de pradă - Gigi Becali, cu dosarul din 2009, privind sechestrare persoanelor care i-au furat maşina, ajuns pe masa magistraţilor de la ÎCCJ.
Ca şi hienele, reporterii   au sfârtecat prada, adică au prins din zbor ştirea privind condamnarea lui Gigi Becali şi fără să o mestece, să o digere au stropit ecranul cu galben:  GIGI BECALI CONDAMNAT LA INCHISOARE.  Dacă Gigi ar fi văzut ştirea, şi ar fi fost slab de înger, s-ar fi împuşcat.
 Probabil că în timp ce-şi căuta arma, cineva i-o fi spus că a fost condamnat  cu suspendare.
- Ce să le faci nea Gigi? Cei care te-au făcut mare, tot ei o să te omoare!
N-o să-ţi fie numai ţie greu - să mergi lună de lună, timp de opt ani,  să dai cu subsemnatul in condicuta de la procuratura, sa le spui cum iti procuri banii -, ci şi haitei de lupi care iti va sta in spate ca să vadă daca iti tremura mana cand semnezi de prezenta...

8 feb. 2013

Dracu' şi cu Taică-su


Foto: www.presidency.ro

Matelotul  se făcuse  frate cu Dracu' ca sa-l treaca puntea spre un al doilea mandat, şi ca drept răsplată, i-a pus la butoniera :   Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Cavaler!

Contra rasplată, ia te uită ce vorbe ne-a scos,  mai ieri,   Dracul:

Ponta şi echipa lui cântă după partitura unora ca Iliescu şi Dan Voiculescu, un imn al urii, disonant. În 1990 la Târgu Mureş, Martie negru, a fost regizat în mod diabolic pentru a servi restauraţiei Securităţii. Acest conflict interetnic sângeros a fost precedat de o serie de declaraţii antimaghiare. Iar declaraţiile de ură şi comentariile pe care le auzim zilele acestea – în special la televizor – sunt copiate, parcă, cuvânt cu cuvânt din acea perioadă.   (Vezi in intregime aici! )



26 ian. 2013

Programul de coeziune

Ce integrare? Ce coeziune? Nu-i înţeleg pe oficialii francezi. Aduni  un 5 mii de euroi,  şi nu-i de ici de colea, başca valize burduşite cu ţoale, numai tu ştii ce înseamnă să înduri frigul, foamea şi ocara pe strazile ce te duc si te aduc din Cîmpiile Elizee şi deodată cînd  e gata gata să devii şi tu cetaţean cu venituri, te trezeşti în coloană spre Lyon sau dacă eşti băftos, spre Charles de Gaulle,  cu bilet gratuit şi o mită oficială de 500 euroi în buzunar ...  De aici şi pînă acasă, în săracia ta, mai trebuie: să înduri şi stresul orelor de zbor,  să dai înapoi ceasul cu o ora...  E mic, e mare deranjul?...  Ar trebui mărit  fondul de coeziune...   Link

22 dec. 2012

Cuvant de invatatura

Prima şedinţă a Camerei Deputaţilor  a fost condusă de cel mai în vârstă deputat, istoricul Dinu Giurescu, asistat de doi dintre cei mai tineri deputaţi.

Discursul inaugural al domnului deputat Dinu GIURESCU: Doamnelor şi domnilor deputaţi, În cinci minute începem lucrările şi vă rog frumos intraţi în sală şi ocupaţi-vă locurile. (Se intonează Imnul naţional “Deşteaptă-te, române!”; Aplauze.) Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Onorată asistenţă, În conformitate cu prevederile art.63 alin.(3) din Constituţia României, Camera Deputaţilor, în componenţa rezultată în urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie, se întruneşte astăzi, la convocarea Preşedintelui României. Declar deschisă prima şedinţă a Camerei Deputaţilor din cea de a şaptea legislatură. Vă informez că, din totalul de 412 deputaţi aleşi până la acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări, pe listele de prezenţă, 322, iar 90 sunt absenţi. Cvorumul legal este întrunit. În temeiul art.2 alin.(4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, îmi revine mie, ca decan-deputat în Colegiul uninominal nr.19 din Circumscripţia electorală nr.42, din partea Uniunii Social-Liberale – Partidul Conservator, îmi revine îndatorirea de onoare, până la alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor, să conduc lucrările acesteia, în calitate de preşedinte, adică de decan de vârstă – mai are şi vârsta avantajele ei câteodată – asistat pe rând de doi dintre cei mai tineri deputaţi, care, potrivit datelor primite de la Biroul Electoral Central, în ordine alfabetică, sunt: doamnele deputat Gabriela-Maria Podaşcă din partea PSD; Elena Cătălina Ştefănescu, tot din partea Partidului Social Democrat; domnul Molnar Zsolt, din partea UDMR, şi domnul Radu Surugiu, din partea Partidului Naţional Liberal. În şedinţa de astăzi, am beneficiul să fiu asistat de Gabriela-Maria Podaşcă şi de domnul Radu Surugiu şi le mulţumesc dinainte pentru serviciul pe care-l îndeplinesc. La acest moment al desfăşurării ordinii de zi, să-mi daţi voie să vă împărtăşesc câteva gânduri care sunt pornite din experienţa mea de profesor şi de cercetător al istoriei noastre. România noastră de astăzi însumează o evoluţie: plus şi minus de-a lungul unui îndelungat răstimp. Ca atare, ne întrebăm cum va fi ţara noastră de mâine. Pentru a putea răspunde la această întrebare, daţi-mi voie să ne îndreptăm spre realităţile pe care le trăim. De interesul naţional se vorbeşte mult şi adesea. El este însă peren. El ne însoţeşte în momentul din care ne naştem şi pleacă din noi în momentul în care ieşim de pe scenă. De fapt, acest interes, până la urmă, se poate defini că este ceea ce vrem să fim, adică oameni liberi, prosperi şi respectaţi.De aici şi nevoia unui proiect naţional pentru propăşirea ţării, fiindcă de prea multe ori s-a făcut o confuzie între scop şi mijloace. Şi încep, după a mea meserie, încep cu şcoala. Şcoala şi slujitorii ei să încercăm să-i repunem în drepturile lor. Avem obligaţia de a ne recunoaşte şi a cinsti limba şi literatura română, istoria şi geografia patriei, identitatea noastră; deopotrivă am moştenit aceste valori şi ele vor merge mai departe. Tot acum pot să spun că celelalte comunităţi etnice îşi afirmă individualitatea şi cultura, îşi exercită efectiv drepturile şi libertăţile constituţionale. Avem, de asemenea, datoria, mergând către partea materială, datoria de a fructifica bogăţiile ţării în beneficiul însă al cetăţenilor. România este bine-cunoscută prin pământul ei roditor, udat de numeroase ape. Începuturi bune au fost efectuate în ultimele luni, ele se cuvine însă a fi dezvoltate şi extinse. Însă, cu pământul României este o problemă. El se vinde în prezent de şase-opt ori mai ieftin decât pământurile similare din celelalte ţări europene, şi această problemă va trebui să fie rezolvată. Sigur că trebuie să ne valorificăm … E ca la universitate! Aşa… sigur că trebuie să valorificăm bogăţiile minerale în interesul însă al cetăţenilor, fie în regie proprie, fie prin intermediul unor terţi, dar cu redevenţe care să se situeze la plafonul de sus, obişnuit în celelalte ţări europene. Pădurile, după cum ştiţi, au fost tăiate fără noimă în ultimul deceniu şi jumătate şi a sosit acum timpul ca tăierile să se facă raţional, pentru ca fondul forestier să poată fi apărat cum trebuie. De fapt, întreg acest progres economic şi de relansare a economiei, de care vorbim, nu este cu putinţă dacă nu încercăm să valorificăm şi să dispunem de veniturile pe care ţara le oferă şi aşteaptă să fie puse în valoare. Suntem for legislativ şi, ca atare, avem datoria morală şi obligaţia să îndreptăm acele legi sau dispoziţiuni care au pricinuit numeroase neplăceri sau chiar suferinţe. Acum aş trece la câteva componente ale societăţii noastre actuale. Încep cu armata. Armata să fie înzestrată cu ce are nevoie. Îmi exprim respectul pentru militarii noştri care au apărat şi apără în continuare ţara noastră. Şi mă gândesc şi la pensionarii militari – au avut un lucru mai greu de rezolvat. Se pare că, în momentul de faţă, se caută soluţii pentru a găsi această rezolvare. Îmi exprim acelaşi respect pentru medici şi personalul sanitar care salvează vieţi în fiecare zi. Să facem astfel încât să nu mai moară nimeni în faţa unui spital închis în numele unei reforme sanitare. Pensionarii sunt patru milioane şi jumătate. Constituie o permanentă problemă pentru noi, pentru că o duc foarte greu. S-au făcut unele îmbunătăţiri, de asemenea, în ultimele şapte-opt luni, dar foarfeca preţurilor şi dimensiunile pensiilor propriu-zise nu le permit decât să trăiască la limită, adeseori chiar în condiţii de foamete. Ca profesor, mă întâlnesc foarte adesea cu tineri, fie studenţi, fie absolvenţi, şi preocuparea lor majoră este ce vor face după aceea. Vor găsi un loc de muncă? Vor putea să-şi fructifice capacităţile sau nu? Şi aceasta constituie o problemă permanentă. Suntem, de asemenea, for legislativ… Voi termina, de altfel, să ştiţi că nu vă reţin atenţia multă vreme. Suntem for legislativ şi sigur că avem în mintea şi în gândurile noastre să ne respectăm cetăţenii, care nu o dată au fost socotiţi ca o masă de manevră chemată să-şi dea voturile din patru în patru ani. Dacă vorbim de cei vii de astăzi, să ne gândim însă şi la înaintaşii care au lucrat şi au trăit şi s-au luptat pentru propăşirea neamului. Să nu lăsăm cimitirele eroilor să fie în paragină şi să fie pângărite. Să nu mai lăsăm monumentele istorice şi arhitectura de patrimoniu în paragină. (Domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea deschide microfonul.) Îmi cer scuze pentru că nu sunt încă obişnuit cu mijloacele tehnice. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ca istoric vă depun mărturie că istoria, până la urmă, nu iartă. În timp, istoria aşează pe fiecare unde-i este locul, după fapta şi gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi, mai ales, dragoste pentru ţară. Acum, doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă rog să redaţi Parlamentului bicameral locul ce i se cuvine ca instituţie fundamentală a statului de drept. În încheiere, întrebarea care stăruie în faţa noastră este: Ce fel de ţară lăsăm tinerilor de astăzi şi urmaşilor noştri? Eu nădăjduiesc că veţi găsi în inimile şi în gândurile dumneavoastră răspunsul la această întrebare. Vă mulţumesc.

21 dec. 2012

A trecut

Picture 280
APOCALIPSA ... A sărit pârleazul... Ducă-se  pe pustii!... De unde ştiu?  Cainele nu mai urlă la lună, motanul s-a dus la întâlnire sus pe coama casei, gaina cotcodoceşte zor nevoie mare, pesemne că a făcut un ou... Mai vrei şi alte semne?.

17 dec. 2012

Poante



Ţrrrr!
- Da!... Mulţumesc, mulţumesc!... A fost doar o formalitate... Zi şi tu pe cine să fi pus?... Sigur că e şi meritul tău... Crede-mă că nu mai am locuri libere... Da!... şi aşa trebuie să aleg dintre doi pe post... ce dracu să fac?... Poate la prima remaniere... Te pup!
...
Ţrrr!
Măi, nu se poate, este al o sută-lea apel...Nu mai răspund!
Ţrrr! ... Ţrrr! ... Ţrrr!
- Mă, vă rog eu! Mai  lăsaţi-mă în...  Alo!... Da!... Ighen!...Mulţumesc! Chiosonom!... Desigur, dacă v-am promis... Eu sunt om de cuvânt... Da, un singur minister, sigur... Nu! nu la cultură... nici la apărare... O să vedeţi că o să înfiinţez un minister pentru voi, special... Văd eu cum îl numesc... Da, merge şi aşa... Lasă-i pe mine, mă descurc eu cu ei... Pa! Visonlataş!
Ţrrr! ... Ţrrr!... Ţrrr!
- Ia telefonul şi răspunde tu, Liviule!
- Şi dacă vrea să te felicite...
- Hai, mă lasă-mă şi tu!...
- Alo! ... Nu înţeleg, cine sunteţi? ... Reprezentantul romilor? ... Şi voi ce mai vreţi? Nu-ţi-e  bine? Lasă-l pe premier să lucreze, domn-le! ... Daa!  ce să-ţi spun, asta ne mai lipsea... Aşteaptă!...
- Şefu, auzi una bună,  romii vor un minister al lor, numai al lor!
- Ăştia au înebunit! În ce ţară se trezesc ei? Spune-i că toate ministerele pe care le am sunt şi pentru romi!Ce dracu, măi!
- Alo! mai eşti pe fir?... Da? ... Atunci înseamnă că ai auzit...
- Şefu, eu îţi spun părerea mea, e doar o părere, ia-o ca atare...
-  Hai, măi, Liviule,  zii odaă, nu vezi că am treabă!
- Mai bine să le dăm romilor un loc în guvern decât udemeriştilor...
Ţrrr!...Ţrrr!... Ţrrr!