Spre plus infinit

Ne regăsim venind dinspre minus infinit şi ne pierdem plecând, rând pe rând, spre plus infinit.
Poetul Adrian Păunescu şi-a sunat părinţii pierduţi dar ei nu le-a răspuns, aparatul n-avea ton. Acum pesemne că-i sună la un număr de interior. Versurile poeziei "Telefon peste moarte" sunt cântate de profesorul Walter Ghicolescu în concertul "Cenaclul Flacăra - 35 de ani" . Era anul 2008, pe scenă erau poetii Adrian Păunescu şi Grigore Vieru.

Cine pe cine, cine cu cine

E de tot plânsul  ce s-a întâmplat astăzi, duminică 7 noiembrie, la amiază! Când trupul neînsufleţit al poetului Adrian Păunescu se afla în biserica Boteanu, venise acolo de la Ateneu, unde poposise de cu seară, la  televiziunea publică, care nu transmitea acest eveniment în direct,  se derula Ultima ediţie ( !?)  cu un moderator  de la ştirile de pe  programul doi,  şi cu esistul Andrei Cornea   invitat de onoare şi nu chiar din întâmplare ...

 Acesta  se arătă  revoltat, indignat  că s-a permis depunerea sicriului  la Ateneu., că Ateneul este instituţie  a statului  şi  nu este privată... Cum de s-a permis aşa ceva? se întreba pe sine eseistul de la Dielema Veche.  Ştiam că filozofii sunt mai sofisticaţi, nu aruncă  ocări, de felul: un poet medicru, un manipulator de mase, şi  nu pălumieşte un om  al cărui trup nici nu ajunsese la locul de veci. Cât a trăit poetul, de  ce nu avut bărbăţia să-i vorbească în faţă?   Acesta e doar un semnal, e doar începutul denigrărilor din partea acelor care nu s-au ridicat niciodată la înălţimea omului, poetului Adrian Păunescu. Ultima ediţie va fi, cred, şi  ultima. A venit din nimic, şi a plecat doar după câteva minute. Mai sunt şi creştini la tevere! … De ce Ateneul a căpătat tentă portocalie? Or fi de vină culorile toamnei?

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor.  ( Adrian Păunescu,  Scrisoare către urmaşii mei   )

În cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor, Andrei Păunescu este vecin cu  Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu!

Am citit:
Corina Creţu - Dor de Păunescu

Durerea femeiască, scrisă de Adrian Păunescu, o cântă Tatiana Stepa:

Poem născut din durere

Adrian Păunescu

Rugă pentru România

Tragica mea, condamnata mea ţară,
Din nou răstignită şi funerară,


În static şi jalnic galop antigalop,
Între secetă, foamete şi potop.
Tragica mea adorată Românie,
Calea nu ţi se mai ştie,
Asupra ta îşi continuă asaltul
Ba unul, ba celălalt, ba altul.
...