A Hooo!

Aho, aho, copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu plecaţi,

La fereastră vă alăturaţi,

Pluguşoru’ lecturaţi!

Anu' ăsta ce stă să  plece!

N-a fost cel mai bun din ultimii zece.

Cu scandaluri, intrigi, dispute, televizate

A fost ca-n război  pe redute, frate!

Ne-a adus criză la bilă şi-n piept angină,

De-i întrebi, nimeni nu-i de vină.

Ia mai mânaţi măi!

Şi daţi în ei cu biciu'!

Aho! Hooo!

Semne bune Anu' ce vine are?!

Când banul de la  femei  l-au împrumutat,

Viitorul copiilor l-au amanetat.

Cu acelaşi om mic şi umil la guvernare

Banu' încape pe mâini clientelare. 

Ia mai mânaţi măi!

Şi asmuţiţi pe ei dulăii!

Aho! Hooo!

Semne bune Anu' ce vine are?!

Cu şefa Camerei, cu mintea cât un grăunte,

Legea, fărădelege, trece ca un zbor de erete.

Cu acelaşi preşedinte, fost guşar,

Lacheii joacă traşi de păpuşar.

 Ia mai mânaţi flăcăi,

Şi daţi în ei cu biciu' 

Să le crape obrazu', şoriciu',

Aho! Hooo!

Semne bune Anu' ce vine are?!

Aho, aho copii şi fraţi

Staţi puţin şi nu plecaţi,

Şi pe blog vă adunaţi

Anu' Nou să-ntâmpinaţi !

Mâine Anu'  se-noieşte,

Pe toţi Omu' vă iubeşte,

Şi aşa vă blogosloveşte :

Să fiţi sănătoşi, buni , voioşi,

Iar cu semenii nevoiaşi,

Să fiţi milostivi şi darnici

Să nu fiţi mânioşi şi falnici!

Hăi! Hăi! să nu fiţi răi!

Să fiţi demni, să fiţi oneşti, să nu puneţi botul

Pentru un pumn de mălai să nu le daţi votul!

Iar la Anu' ce vine pe cei buni să-i votaţi bine!

Luaţi aminte măi! Hăi! Hăi! 

Semne bune Anu' ce vine are!

Semne bune de belşug, 

Pentru brazda de sub plug!

La Anu' şi La Mulţi Ani!

Kim-ul lor şi Kinul nostru

Sursa foto: aici, BBC!

Sute de mii de oameni  varsă râuri de lacrimi pe străzile Phenianului. Cu puterile care le mai au ( sunt vlăguiţi, de supărare au renunţat la raţia de orez), îl jelesc pe al lor suprem conducător, Kim Jong-il. Au primit, ca un fel de pomană, un peşte congelat şi fără cap. Aşa că se vor întrema, vor prinde din nou puteri pentru a continua construcţia fomunismului în patria lor, sub aripa ocrotitoare a noului conducător, Kim Jong-un, fiul.  Aşa înfometaţi cum sunt, mai au puteri să dea cu capul de pământ. 

Ca să le înţelegi durerea, ar trebui să nu mănânci un an de zile, nimic  altceva, decât câte un bol de orez pe zi şi să bei apă de ploaie scursă de pe frunze. (şi asta băută cu măsură, doar nu plouă în fiecare zi)... 

Kinul nostru de acum mai bine de doăzeci de ani, ne ceartă, arătându-ne cu degetul arătător întins spre Coreea de Nord. Este stranie coincidenţa temporală. Kim a murit în 17 decembrie şi va fi înhumat în 29 decembrie, exact perioada de sfârşit al fostului nostru neiubit conducător. 

 Cred că se şi întreabă, dacă mai poate să o facă, de ce nu a avut parte măcar de a mia parte din fastuoasa ceremonie coreeană. Mai ales că a avut merite mult mai mari decât ale actualului defunct nord-coreean. Doar câţiva cetăţeni l-au petrecut la groapă pe  Kinul nostru.  Agenturile străine în cârdăşie cu cozile de topor din interior l-au lucrat, l-au făcut chiar de Crăciun. Aşa ghinion pentru el şi noroc pentru poporul lui, mai rar să se întâmple.

Noi am scăpat, se pare, de Kinul nostru, ei vor scăpa de Kim-ul lor?

Sursa foto: ibidem

După cum sunt îmbrăcaţi par a fi oameni de bine... să fi pătruns şi la ei agenturile străine?

Graţie locaţiei

Doamne cu ce-am greşit, noi pământenii, de ne-ai trimis atât de departe de Ceruri?

Poate că  noi, cu păcatul dintâi în măduva oaselor, nu putem înţelege cu mintea noastră, atâta cât ne-ai lăsat, care au fost, şi mai credem că sunt şi vor mai fi mărinimoasele Tale intenţii.

Dacă am fi stat numai într-o stare de contemplaţie, şi să ne  minunăm de toate cele pe care, din bunătatea Ta nemărginită,  ni le-ai lăsat pe Pământ, n-am mai fi născocit atâtea şi atâtea lucruri, unele şi cu-n strop de-nteligenţă în ele,  încât s-ajungem, noi păcătoşii, până acolo încât să ne permitem să spunem că noi suntem întruchiparea Ta.

Oare, dacă printre atâtea şi atâtea scule nu am fi născocit telescopul nu am fi văzut în veci această icoană din  Calea Lactee, întinsă pe distanţe de ani lumină? … Unii îşi permit o aroganţă - să o asemene cu-n înger! 

Tu ce ne spui, Doamne?

Sursa foto: cdnews 

Până o veni acele zile ca omul să-l vadă pe înger cu ochiul liber, şi nu cu prelungitorul optic, noi nu vom  înceta să spunem poveşti, să înalţăm cântări naşterii Tale, Hristoase!  

Trei crai de la răsărit
Spre stea au călătorit,
Ş-au mers după cum citim,
Până la Ierusalim.

Acolo dac-au ajuns,
Steaua-n nori li s-a ascuns.
Si le-a fost a se plimba,
Prin oraş a întreba:

“Unde s-a născut”- zicând-
“Un crai mar,e de curând?”
Iar Irod împarat
Auzind, s-a tulburat.

Pe crai grabnic i-a chemat
Şi-n  taină i-a-ntrebat,
Ispitindu-i vru setos,
Ca să afle pe Hristos.

Craii, dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat,
Şi-a mers pân-a stătut
Und-era pruncul născut.

Şi cu toţi s-au bucurat,
Pe Hristos dacă-au aflat
Cu daruri s-au închinat
Ca unui Mare  împărat.

Numai STEAUA

Într-o  seară de iarnă, la ore târzii,  când cei mici dormeau cu gândul la Moş Crăciun,  STEAUA  străluci pe cerul EUROPA LEAGUE. 

Cine mai credea în ea?  Nici cei care altădată se  mândreau cu ea.  

Iată că a reapărut  o novă ce va  lumina drumul ei spre  cupa EUROPA LEAGUE.

Hai cu  STEAUA, să colindăm EUROPA! 

STEAUA sus răsare, îi echipă mare, STEAUA străluceşte şi lumii  vesteşte că va lupta voiniceşte cu cei pe care sorţii îi va scoate-n cale până la  Marea Finală ce se va juca  pe Arena Naţională.

Iată că mai ieri aflarăm că sorţii îi opune STELEI pe TWENTE.

Fie ca la  prima colindare, STEAUA să facă şvaiţer brânza olandeză!  

Azi mai bine decât mâine

Nu se mai gată zilele de post! Sunt dincolo de jumătatea drumului până la Ignat. 

De la Ignat până la Crăciun, cine e ăla care n-o să guste din porcării? 

Ca să treacă mai repede timpul, e o iluzie de fapt, îmi caut de treabă prin bucătărie...

Dintr-un ciorchine de banane, rup una,... coaja i-o desfac în trei fâşii,… îi iau miezul şi-l rup în trei,… bucăţile le pun într-un vas înalt,… din farfuria cu portocale iau la întâmplare două, toate sun la fel,… le retez la vârf, pe rând, una câte una,…le crestez de-a lungul, mergând cu vărful cuţitului pe un meridian imaginar,… le jupuiesc, cojile se răsfrâng,... aşa portocala pare ca o floare de lotus… cu degetele le desfac felii, felii, cu grijă să nu le sparg peliţa, le adun în căuşul palmelor,... le dau drumul să cadă în vas, peste bucăţile de banană… mai adaug, mai mult pentru aromă şi culoare, boabele negre culese de pe un strugure… iau din frigider cutia de carton cu lapte de soia,  import din peninsula iberică, din care torn cam cât ar curge rotind-o de două ori deasupra vasului… peste acestea toate adunate, adaug coniac imperial,... tot ce mai era pe fundul sticlei Courvoisier!… bag în priză ştecherul sculei, scula e un mixer, are o formă alungită,… apuc scula cu amândouă mâinile,… o afund în fructele din vas, apăs cu degetul mare pe comutator, îl ţin apăsat,…zgomotul şi mişcarea bruscă de rotire a cuţitului îmi transmite o vibraţie prin tot corpul,… o ţin zdravăn în mâini, nu o slăbesc, o ridic şi o cobor pe verticală,… când o afund  scula geme înfundat, răguşit, când o scot ea îşi schimă tonalitatea, are un sunet ascuţit, ca un guiţat,… din câteva mişcări, sus-jos, sus-jos, în vas râmîne o zeamă vâscoasă de culoare galben-portocaliu, amestecat cu mov,… pun scula alăturea de vas (cum am luat mâna   de pe ea, s-a şi oprit),… nu mă pot abţine să nu gust din ceea ce am făcut cu mâinile mele,… iau din sucul prelins pe pereţii vasului cam cât s-ar aduna pe un vârf de deget,… hmmm!... gust acrişor-dulce,... simt şi aromă de coniac,…declar ca bun pentru consum,… răstorn sucul într-o farfurie adâncă, de fapt e mai mult decât un suc, mai este acolo şi mulă pulpă.

După ce am consumat delicioasa cremă de fructe, mă simt,… cum să zic,… uşor ca un balon,… sunt mai optimist,...  nu mă interesează câte zile de post mai sunt,... nici dacă în bugetul de la anu'  vor mai fi bani destui pentru plata salariilor şi pensiilor…Existenţialism!

Îmi vine să citesc…o poezie…de...Geo Bogza… Răsfoiesc,… mă opresc la:

Coşmarul

Rătaceam parcă printr-un oraş al câinilor. 

Câini, numai câini treceau pe strada: 

Unii intr-o parte, altii în alta. 

Toti purtau câte o servietă gălbuie 

Şi treceau, plini de importantă, într-o parte si alta. 

Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare, 

Şi nici spaima ce m-a lipit de ziduri, 

Daca din privirile pe care mi le aruncau 

N-aş fi inteles că servietele lor erau croite 

Din piele de om.

Mai mult decât încălzirea globală

Bate vântul! Bate din toate părţile, de la APUS, de la RĂSĂRIT! Şi nu e rece cum ar trebui să fie pentru luna decembrie. Bate un vânt cald. Nu este un semn bun ca mai în urmă cu două decenii şi doi ani peste ele. Va fi mai mult decât o revoluţie!  Tare mi-e teamă că vom vedea, tramnsmis în direct de către televiziuni, începutul celui mai cumplit război din acest secol.

 Va bate un vânt cu neutroni, sau neutronii vor veni cu vântul! Se va încălzi pământul. Se vor încălzi oamenii. Va fi o încălzire globală, alta decât cea de care ne tot plângem. Suntem pregătiţi pentru a înfrunta orgiile acestei posibile conflagraţii? Ce ar trebui să avem şi nu avem? Unde ar trebui să ne adăpostim ca să scăpăm cu viaţă. O spun nu din laşitate ci din spirit de conservare, pe care îl are orice om, de altfel. Fiecare se gândeşte cum să scape cu viaţă el şi cei apropiaţi...

Circulă în mediile de informare, pe internet tot felul de scenarii despre începerea unui război în Orientul Mijlociu  Doar un eemplu:  Syria-Iran-Turkey: New war scenarios in the Middle East  
Extinderea lui la scară planetară va însemna printre multe alte rele şi  pieirea a cca. unui miliard de oameni!

Ca orice credincios, spun să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva! Sau, în altă variantă, cum ne-o fi norocul! Oare am ajuns să fim aşa de mulţi ca număr încât Dumnezeu nu ne mai ştie, nu ne mai are în grija lui? De fapt vom înţelege mai bine sensul expresiei : Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii! Care sfinţi veţi zice? Cum, care? Dintre iranieni, americani, izraelieni, sirieni, ruşi, libanezi, chinezi, indieni, pakistanezi, afgani, irakieni, turci, francezi, englezi, egipteni, libieni... doar aceia care se află în acest timp la butoanele puterii (ordinea este aleatorie, şi cei de faţă, românii se exclud!)...
Eu nu doresc decât La mulţi ani, LUME!